Deziluzii cotidiene

Nu fii rau! Nu minti! Nu fura!
Nu jigni! Nu lovi! Nu-njura!
Respecta si vei fi respectat!
Accespta si vei fi acceptat!

Nu fa rau! Nimanui! Niciodat'!
Nu uita de unde-ai plecat!
Pretinde doar ce e la tau!
Reclama-l pe cel ce e rau!

Nu-nsela! Nu rani! Nu uita!
Nu cere ce tu nu ai da!
Iubeste cu trup si cu suflet!
Trateaza-i pe toti cu un zambet!

Astfel de sfaturi le dam celor mici,
Sa treaca prin viata cat mai fericiti.
Pe ei ii mintim, pe noi ne-amagim,
Sperand sa traiasca ce-am vrut sa traim.

Dar singuri, crescand, copiii-si dau seama
Ca viata e altfel decat zicea mama,
Ca lumea e cruda, urata si hada
Si toti te respecta cat respecta o rama.

Toti sunt rai, toti te mint si te-njura,
Te jignesc, te lovesc si te fura.
Respectul e unul doar afisat.
Nu spera, nu vei fi nicicand acceptat!

Te urasc, te sapa, te-ngroapa.
Ii gadila sa te vada luand teapa.
Pretind ce-i al lor si tot ce-i al tau
Si totul e bine cand totul e rau.

Deschide-ntai ochii si nu inima!
Pazeste-o! Doar tie iti pasa de ea!
Caci restul o frang si ti-o calca-n picioare
Si nu e pe lume durere mai mare.

Acum nici cei mici nu mai cred in povesti,
Poti sa minti si sa furi atat cat poftesti!
Sa inseli, sa ranesti si-un suflet pereche,
Cum sa fii fidel?! E-o gluma cam veche...

Sa minti cu-nfocare-a devenit o virtute:
Minciuna-i usoara si scapa de multe.
Adevaru-i respins si tratat cu raceala.
Constiinta-mpacata? Ce pacaleala!

Te miri cate masti pe o singura fata:
Fie ras sau furie, le schimba pe data!
Sa barfesti pe la spate e-un semn de onoare.
Respectul de sine?! Ce obrazare!

Ironic si crud, acest cerc al vietii:
Ce-ai fi vrut sa fii or sa vrea si nepotii.
Tu n-ai reusit, nici ei n-o sa poata:
Societatea aclama eroi doar in groapa.