Iubesc Femeia, urasc femeile...(I)

...e o chestie pe care o zic de mult timp si care nu s-a schimbat cu trecerea anilor. Pentru ca da, cu ceva timp in urma as fi putut spune ca sunt chiar misogin. Probabil ca o parte din mine inca a ramas asa, daca urasc femeile. Sau poate doar m-am maturizat si am inceput sa vad lucrurile intr-o alta perspectiva, pentru ca sunt parti bune si parti rele in orice si oricine, nu?
Totusi, ma simt dator femeilor care se simt brusc urate sa afle mai mult despre Femeia care se simte iubita. Femeia nu are un nume, nu are chip sau varsta. Probabil este varianta feminina a Fat-Frumosului pe calul sau alb care vine si face din noapte zi si vindeca toate durerile.
Ma uitam aseara la un film (n-o sa spun care, e prea cheesy ca sa il divulg) despre o tanara inteligenta, amuzanta si - mai ales - frumoasa. Nu era din cale-afara de sexy, dar avea ceva, acel ceva care schimba totul. Un ceva care ne da noua, barbatilor, mintile peste cap si uitam ca avem creier si facem muuulte lucruri tampite. De obicei de aici se nasc povestile pentru nepoti cu Am facut si eu niste tampenii cand eram de varsta ta...
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine ochii chiar sunt oglinda sufletului. Si nu exista nimic mai frumos pe lumea asta decat o femeie care zambeste. Dar nu zambetul acela prefacut, zambetul acela fortat, de complezenta, nu zambetul uscat, de Miss Univers care vrea sa scape lumea de saracie si sa ajute copiii din lumea a treia; nu, e vorba de acel zambet care vine din suflet si face ochii sa scanteieze. Zambetul asta sincer iti da fluturi in stomac si asta este probabil cel mai placut sentiment din lume.
N-o sa neg ca un zambet frumos merge bine cu un corp frumos, dar concesiile facute fluturilor sunt atat de multe ca nu pot sa creez un tipar al fizicului Femeii. Ce-i frumos si Lui Dumnezeu Ii place, dar... ce-i frumos pana la urma? Ce e frumusetea feminina si de unde izvoraste ea? Nici Enciclopedia Britannica nu ti-ar putea raspunde la asta, dar asta pentru ca, probabil, barbatii sunt diferiti si au viziuni diferite. Totusi, dupa cum zice si proverbul, exista un consens, un adevar general acceptat despre frumos. Sa vedem daca pot sa-l pun in cuvinte.
Frumosul nu inseamna tonele de machiaj si pudra aplicate cu darnicie pe chip si nici tinutele mulate care arata ca Mama Natura e din cale-afara de darnica. Frumosul e ce ramane dupa ce dai la o partea toate astea. Inseamna gingasie, inseamna stil, inseamna sinceritate si inseamna fluturi in stomac. Unii ar mai adauga ca inseamna pasiune, inteligenta, fler sau compasiune, dar eu zic ca deriva sau sunt continute de cele enumerate inainte. Bineinteles, ai putea scrie multe alte carti despre frumos, dar ai ajunge sa-l strici, desfacand firul in 4, asa cum fac femeile. Dar nu vreau sa vorbesc despre femei acum si sa-mi stric buna dispozitie, asa ca nu voi mai continua subiectul.
Probabil e o utopie, desi, comparativ cu idealul masculin al femeilor, noi cred ca cerem mult mai putin. Desi, evident, ele sustin ca le cerem prea mult. Dar asta nu-i adevarat, pentru ca utopiile noastre sunt mai usor de gasit decat utopiile lor. E de-ajuns sa scoti o femeie din lumea ei cu probleme cotidiene, sa o dezloci din toate cutumele ei si sa-i arati ca lumea e simpla, ca 1 si 1 fac 2 si ca albul e alb si negrul e negrul. Atunci, pentru cateva momente, poate minute sau ore daca ai noroc, atunci cand descopera cu o bucurie sincera ca viata e frumoasa si merita traita si ca fericirea e la indemana oricui - atunci vei descoperi Femeia. Din pacate pentru ea si pentru tine, nu tine mult, dar tu o sa tii mult timp minte.
Asa vad eu Femeia. Tot mai rar, ce-i drept, dar acele momente nu se uita...

PS: Recitind randurile de mai sus, incep sa am indoieli cu privire la modul cum le vedem noi pe femei si tare mi-e frica ca si noi suferim de idealism ca si ele. Bineinteles, poate sa fie doar un caz izolat in persoana mea, desi ma indoiesc. Probabil ca Femeia si Barbatul vor ramane doar doua entitati catre care sa aspiram, dar care, in loc sa ne faca sa dorim sa fim mai buni, sa faca exact opusul si sa ajungem sa ne dispretuim pentru ca privim in sus, la ceva ce nu exista, cand ar trebui sa privim langa noi, la cineva palpabil, care ne place si ne accepta asa cum suntem.