Fizica romantica si iubirea cuantica

Cine a spus ca fizica cuantica nu poate fi si romantica - sincer, ma indoiesc sa fi alaturat cineva expresiile "fizica cuantica" si "romantism", dar fa-mi pe plac si citeste inainte - nu a auzit, probabil de pisica lui Schrödinger. Aceasta pisica fenomenala, desi pur teoretica, a naucit mintile multor oameni de-a lungul timpului. Eu, trebuie sa recunosc, am scapat de chinurile astea, pentru ca am luat lucrurile de bune dupa cum le-au zis altii, pe sistemul nu ma bag in ce nu-mi fierbe oala.
Sunt multi, mai ales in tagma mea, care stiu despre ce vorbesc. Pentru cei care nu, ii poftesc sa se dumireasca pe parcurs. Nu o sa stau sa prezint acest paradox felin, ci o sa-mi expun direct metafora. Se face ca sunt momente in viata - unul sau mai multe sau nici unul, in functie de soarta - in care crezi ca ti-ai gasit jumatatea. Da, acea jumatate, care te completeaza/energizeaza/stupefiaza/enerveaza sau multi alti -eaza ea, pe tine, te... Si se face ca, deodata, te simti blocat in alta lume, o lume a ta si care ai vrea sa fie a voastra. Dar atunci, la inceput, inainte de acel Big Bang care este o sincera declaratie de dragoste, acea lume e a ta. Esti tu, acolo, cu toate presupunerile tale, toate sperantele si fricile, toate posibilele scene (mai mult sau mai putin, in functie de preferinta) romantice in care va visezi, cu toate declaratiile nespuse ce stau in tine sa explodeze. Esti ca un butoi de pulbere care asteapta putin cate putin sa explodeze. Si ai mici scantei alandala, care la inceput te deranjeaza, apoi te domina, ca in final sa te determine sa-ti reversi acea energie nestavilita in cele mai puternice arme de distrugere psihica in masa: cuvintele.
Si le spui. Pe toate. Cap-coada, cate sunt, cate gasesti, cate poti...
Si-atunci tu, in lumea ta cea ermetica in care ti-ai cladit piedestale si vise si sperante despre cum o sa fie si cum o sa fiti, intervine neprevazutul. Atunci, in acele clipe ce par ore ce par zile ce par ani, iti dai seama ca ai riscat totul pe o carte si mori putin cate putin de frica. Sau de emotie. Sau cred ca e tot aia. Dar, in acelasi timp, esti mai viu decat ai fost vreodata. Poti sa muti muntii din loc. Cu o mana. Si-atunci, in acele clipe cand te uiti in ochii potentialei tale jumatati, esti in acelasi timp mort si-ngropat si cel mai viu si mai enerergic si om de pe Pamant. Esti alb si negru. Esti DA si NU. Esti un mic paradox de stari emotionale
Si-aici, in contemplatia ta felina, privesti cu speranta si deznadejdea ca jumatatea ta sa te scoata din lumea ta si sa-ti spuna si tie ce esti. Sau, cum zicea Nichita Stanescu, Naste-ma...