Americanisme

Nu ma simt cine stie ce roman fanatic, dar astept de la compatriotii mei ca macar sa vorbeasca limba corect. Sa nu stie sa conjuge verbele la persoana a III-a plural (gen ei stie), nu ma deranjeaza atat de mult pe cat poate sa o faca folositul unor cuvinte din alta limba, desi limba noastra are resursele transpunerii mesajului in cuvinte, fara prea mari eforturi. Si totusi, de la o vreme incoace, romanasii mei cei emancipati au inceput sa foloseasca cuvinte provenite din engleza americana, cu precadere, pentru ca America, care e si tara tuturor posibilitatilor, e si tara care ne-a dat noua Internetul si Hollywoodul. Din nefericire pentru noi, non-americanii, cineva, in mod incredibil, a stabilit ca pe internet se va vorbi mai mult engleza. Avand in vedere ca internetul a devenit ceva fara de care romanul din ziua de azi nu pare sa se mai descurce, nu e de mirare ca engleza i-a devenit a doua limba. Nu ca a doua limba, ci chiar a doua limba. Pentru ca e deja obisnuit sa vorbesti in engleza si romana in acelasi timp. Pentru un iubitor de tara sau macar un iubitor de limba, asta este un lucru foarte grav, chiar alarmant. Si pentru mine este deranjanta situatia, dar nu voi ipocrit sa spun ca nu ma numar si eu printre astfel de vorbitori. Totusi, exista o alta categorie de oameni - pe care i-as atunca in cusca cu lei si m-as uita la ei cum se zbat in timp ce as manca o cutie de floricele - care au hotarat ei, unilateral, ca romana noastra are prea putin cuvinte si nu poate sa ocupe larga paleta semantica pe care creierasele lor vrea sa o exprime, asa ca au scotocit prin ungherele mintii lor si au transpus in romana cuvinte existente in vocabularul englezesc. Nu ma refer aici la intraductibilii byte, bit, apartheid sau rugby, ci la pociri ale limbii de dragul usurarii vorbirii, la copieri nedisimulate ale unor cuvinte din cauza ca sensul lor este exprimat in romana in mai mult de un cuvant. Ori suntem o natie de trantori, ori o natie de copiatori orbi care nu pot decat sa faca cum face ala mai mare...
Prima oara cand mi s-a schimonosit fata la auzul unei asemenea gaselnite, a fost la stirile unui anume post de televiziune, cand Cristina Topescu a spus despre nu-stiu-cine ca s-a focusat pe nu-stiu-ce... Am ramas tablou auzind din gura unei stiriste un cuvant de clara si evidenta provenienta englezeasca, dar care, spre surprinderea mea, are si ca sinonime 2 neologisme: a se axa pe, a se concentra pe... De ce sa traduci atat de mura-n-gura to focus on in a te focusa pe ma depaseste, sincer... Chiar nu mai stim sa gandim decat in engleza?!
A doua oara a fost mai crunt... Ma uitam la un film, probabil ceva mai de actiune, pentru ca la un moment dat un personaj rosteste: You're bluffin'! Pentru orice om care are niste cunostinte mici-medii intr-ale pokerului, asta inseamna a merge la cacealma, dar bravii mei traducatori au hotarat ca e ocazia ideala de a mai scoate din sacul magic un nouc cuvant: Blufeaza! Aici o sa accept ca pronunti expresiei in romana dureaza mai mult decat cea a cuvantului maltratat din engleza, dar tot am senzatia aia de dat cu capul de perete cand il aud...
Ultima oara a fost intr-una din zilele trecute, cand am mai dat de un cuvant nou: a clica ceva. Cuvantul inseamna, evident, a da click pe ceva. Diferenta de scriere este, evident, de ordinul a 5 litere, dar asta pare deja sa insemne prea mult pentru natiunea mea de inapoiati... Daca verbul in engleza e to click smth, la noi de ce sa nu fie la fel?!
Instinctiv, de fiecare data cand transpun un verb din engleza in romana, acesta primeste de la parintii sai aceeasi forma tranzitiva sau intranzitiva, ca si originalul, la fel cum este cazul clicarii. Asta dovedeste bilingvismul mental al natiei noastre rasinformatizate, dar si tendinta asta de a semana cu cei mari. Pentru ca, sa fim seriosi, engleza e o limba mare, e limba oficiala de circulatie internationala, pe cand a noastra ce e? Nimic! O limba pe care pana si fratii nostri de peste Prut o reneaga. Asa cum facem de fiecare data cand nu mai avem incredere in noi, si acum copiem de la cei déjà consacrati.
Si uite asa ne pierdem noi si limba, pentru ca identitatea nationala deja e faramata...

Ziaristica

     Am obiceiul, ca multi altii, sa citesc seara ziarele care vor aparea dimineata. Nu sunt 
cine stie ce cititor fidel al vreunei publicatii, dar, din lipsa unui televizor care sa ma tina la curent cu ce se intampla pe la noi si prin lume, ma multumesc sa citesc cateva articole. Prefer, insa, ziarele care au ceva de spus despre un subiect, care stiu sa analizeze cat mai obiectiv o situatie si 

nu cele care fac bani numai pe stiri "senzationale", gen Elodia, sau care imi dau mie detalii inutile despre viata nu stiu carei vedete, de parca vedetele nu au dreptul la viata privata...
     Dintre toate publicatiile din categoria "si celelalte", cel mai mult ma deranjeaza "Libertatea", cel mai bine vandut ziar din tara. De ce e cel mai bine vandut ziar? Pentru ca in fiecare dimineata sunt cativa batrani sau cativa aurolaci care incearca sa faca un ban cinstit vanzand ziarul la metrou sau in intersectii, cand e rosu si soferii stau degeaba. De ce ma deranjeaza? Pai... ar fi mai multe motive. S-o iau pe rand. In primul rand pentru ca articolele pe care le contine in paginile sale sunt de o idiotenie exemplara, cu putine exceptii - singura la care ma 
gandesc acum este editorialul, unde mai gasesti cateva pareri inteligente. Toate articolele sunt profund mediocre, se adreseaza unui nivel de cultura si inteligenta minim, lucru care ma sperie din prisma faptului ca are atat de mare cautare. Poti afla cu stupoare cum cutarica i-a luat glanda sotiei sale, cu lux de amanunte, cum mai decurge telenovela "Prigoana si Bahmuteanu: casatoria nr.4342123144", ce perla a mai clocit materia cenusie a Monicutai (subiect senzational, 
dealtfel, care face rating si la tv), cat, ce si cum mananca parlamentarii nostrii oriunde ar fi ei, la cat a ajuns numaratoarea oualelor lui Nastase sau ce si-a mai decorat la palat Jiji. Sunt chestiuni de importanta mondiala, evident, daca atat de multa lume vrea sa cunoasca aceste lucruri - s-ar putea crede. Dar nu, sunt lucruri banale spuse intr-un mod banal, fara neologisme, pe intelesul oricui, caci acesta este targetul ziarului: oricine poate sa citeasca "Libertatea" cu un minim 
de efort intelectual. 
Motivul nr. 2 pentru care as da foc sediului "Libertatii" este faptul ca sunt un ziar de "crima si sex". Sa ma explic: din 7 aparitii pe saptamana, 5 vor avea o tipa aratoasa pe prima pagina, ocupand cam jumatate din suprafata acesteia. Preferabil, tipa ar trebui sa fie dezbracata, topless + fundul gol, daca se poate. Daca vreodata tipa respectiva a pozat in vreo revista pentru barbati, in mod sigur una dintre acele poze va fi folosita ca prezentare a articolului, indiferent de ce contine el. Daca reusesc sa scrie cuvantul "sex" sau cuvinte cu referire la sex pe prima pagina, au castigat potul cel mare, pentru ca sexul vinde foarte bine. Femeile care isi etaleaza sanii mari pe prima pagina vand la fel de bine. La pagina 5 se gaseste renumita rubrica "Fata de la 
pagina 5", care trebuie sa fi dat tarii parasute de renume. Nu pot sa inteleg scopul acelei rubrici, 
in afara satisfacerii curiozitatilor sexuale ale barbatilor (fetele sunt cat mai putin imbracate), un motiv penibil pentru orice publicatie care nu este din sfera pronografiei. Sa nu uit, 
insa, de rubrica "Vremea", unde in fiecare zi o tatoasa iti spune cum va fi vremea in Bucuresti, in tara si maine. Acum am vazut ca "prezentatoare" este tipa care a facut Partidul Modelelor - cea mai imbecila idee de anul asta din domeniul politicii de la noi.
Celalalt subiect senzational, crima, se gaseste in fiecare editie a ziarului in macar un articol, prezentand cazuri din cele mai grotesti, spre satisfactia cititorilor, care se bucura ca n-au patit-o ei. Calitatea articolelor acestea este asemanatoare celei ale "Crimelor de la ora 5" de pe ProTv.
Motivul nr. 3 este faptul ca ziaristii nu pot fi obiectivi cand scriu un articol. Citeam acum o ora un articol care mi-a sarit in ochi pentru faptul ca avea in titlu cuvantul "potaie", in conditiile in care nimeni si nimic nu trebuie sa fie prezentat intr-un mod peiorativ in paginile unei publicatii care 
se respecta. Articolul respectiv este despre o catelusa (nu o "catea", pentru ca nu are nici 40 cm inaltime) care a avut ghinionul - se pare - de a fi mostenit 12 mil $ de la raposata ei stapana. 
Modul in care este scris articolul este evident impotriva patrupedului, dand impresia ca pana si jurnalistul doreste moartea lui. Cat despre romanca muscata "de zeci de ori" de bichon, 
mi se pare de o prostie exemplara, pentru ca numai prost poti sa fii sa iti pastrezi locul de munca daca suferi fizic de pe urma lui. 

     Sunt mai multe asemenea publicatii pe tarabele de la noi si ele nu fac decat sa dauneze sanatatii mintale a cititorului. Nu contin nici un fel de analiza a vrenui eveniment, decat daca acesta nu este cumva vreun scandal cu tema sexuala sau din viata privata a vreunei vedete. Sunt genul de ziare care promoveaza fotbalistii si blondele, adica pentru IQ mic. Sunt lipsite 
de pareri adevarate si nu fac decat sa-ti oboseasca inutil creierul. Sunt de la prosti pentru prosti, asa ca nu sfatuiesc pe nimeni sa le citeasca...

Tentatia distrugerii

E greu de evaluat cat ia unora sa-si duca la capat creatia, fie creatia orice, de la un simplu (?) chibrit pana la calculatoarele deosebit de complicate. Bine, mai nou creatorul e o masina pe care o programezi si micsoreaza timpul creator de foarte multe ori, dar orice lucru care ne inconjoara a necesitat ore de munca. Sau macar minute... Oricum, dureaza mult mai putin sublimul act al distrugerii, acea descatusare de forte care demonstreaza ca forta bruta va fi intotdeauna mai buna decat intelectul.
Am mers de multe ori cu trenurile noi (da, alea care la altii sunt folosite pe rute de personal si noi le folosm ca inter-city-uri) si inca de la inceput. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad, la scurt timp dupa ce fusesera puse in functiune, geamuri crapate sau chiar sparte la vagoanele de calatori. Si  nu pot sa nu ma intreb: de ce sparg derbedeii geamurile vagoanelor? Ca sunt prea noi? Sa demonstreze ca si noul si frumosul poate fi nou si urat? Din invidie ca ei nu au cum/de ce sa le foloseasca? Si pana la urma da, tot la acel sentiment primitiv al superioritatii unui "Ha, ha! L-am spart! Ce tare sunt!" ajung, pentru ca orice om capabil de a rationa isi poate da seama ca nu foloseste nimanui 
acea distrugere. Dar acest primitiv (pentru ca "sapiens" inseamna inteligenta si nu il pot acuza de asa ceva) considera distrugerea dovada necesara si suficienta ca el inca mai repprezinta o 
forta in ordinea lucrurilor, una care trebuie luata in seama. Nu pot fi create lucruri asa, alandala, fara sa simta primitivul ca el inca poate sa ia un par si sa le distruga si sa arate ca muschi>minte.

Este atat de usor sa spargi ceva, sa strici ceva, sa faci un lucru tandari, incat parca nici nu mai conteaza ca, o data stricat, acel ceva nu va mai fi niciodata la fel. Si e incantator sa poti sa spui "Daca vreau, pot sa distrug tot!", pentru ca simti cum creste inima in tine de trufie, pieptul ti se umfla de mandria ca acel "tot" exista doar prin acceptul tau. Esti un zeu asupra unui mini-univers si simti ca te racaie ca, la un moment dat, sa-ti exerciti drepturile divine si sa distrugi tot. Si asa te intorci la 
stadiul de "ceva" dintr-un alt univers in care poti tu insuti sa fii distrsus...

Incalzirea globala romaneasca

Incalzirea globala e un fapt. E general recunoscut si nimeni nu mai are semne de indoiala ca ea are loc. Multumita documentarului lui Al Gore - care l-a recompensat pe fostul vicepresedinte cu un Oscar in domeniu si un Nobel pentru pace - incalzirea globala a devenit si un pericol recunoscut. Pana acum lumii nu ii pasa intr-atat incat sa-si impreuneze mainile la gura sa-si inabuse un tipat, pana acum eram exact ca broasca din paharul ce fierbe, din film. Toata lumea este acum crizata de acest subiect si de perspectivele reale pe care le prezice: numarul
asociatiilor "verzi" a avut un "boom"dupa aparitia documentarului; au aparut noi si noi legi care sa
stopeze poluarea si nivelul CO2 din atmosfera; a avut loc o intrunire la nivelul cel mai inalt, cu tema principala "poluarea"; tot mai multe celebritati s-au alaturat acestei lupte pentru salvarea noastra, explicand populatiei cauzele si efectele ei si dand mai departe sfaturi pentru a nu agrava situatia. Dar asta e in lume...
...ca la noi e altfel. Romania pare o bucatica de Terra care s-a revoltat si s-a dus de nebuna prin spatiul cosmic. Efectele constientizarii incalzirii globale au fost, la noi, mai... "slabe": au mai rasarit doua-trei organizatii "verzi" care au dat din coate, s-au zbatut sa faca ceva, pana cand au renuntat si s-au dat la fund; am fost nevoiti sa adoptam legi europene cu privire la poluare (pana acum tara noastra vindea coeficientul polunat tarilor mai poluante si facea un profit bunicel din a ne vinde plamanii); a avut loc o intrunire (la care au lipsit exact cine trebuie, adica presedintele asociatiei constructorilor de masini si alti oficiali avizati) la care s-a batut apa in piua, ca asa-i frumos; celebritatile noastre nu prea au ce sa zica, fiindca ei insisi au masini cu herghelii-putere care consuma mult combustibil si produc CO2 la greu (acum nu ca "celebritatile" noastre ar avea vreun pic din influenta celor de peste ocean, dar am vrut sa inchei paralela).
Chestiile enumerate mai sus sunt doar de fatada la noi, pentru ca trebuie observata reactia in randul populatiei. Daca intrebi pe orice bucurestean (nu sunt ei mai cu mot, dar pe bucuresteni pot sa-i observ momentan), o sa-ti spuna ca stie ca se incalzeste clima, ca doar a simtit pe pielea lui vara asta cand a suportat peste 40 grade Celsius mai multe zile la rand, si ca spera ca macar la iarna sa aiba zapada, ca e urat Craciunul fara ea. Fericit ca ti-ai gasit omul, o sa-l intrebi ce are de gand sa faca el ca sa incetineasca/opreasca incalzirea gloabala. Raspunsul o sa fie (sigur) printre urmatoarele:
*Ce sa facem, maica, ca suntem batrani si nu mai avem noi timp. Ramane sa schimbe tinerii ceva... - raspuns batranesc.
*Hmm... nu stiu ce se poate face... O sa ma interesez! - raspunsul celor care vor sa scape cat mai repede de tine.
*Pai nu pot sa fac nimic, ce sa fac?! - raspunsul resemnatului (de care nu avem nevoie).
*Trebuie sa schimbam combustibilii, sa incercam sa gasim unii bio- mai eficienti si sa incepem sa folosim energiile alternative! - raspunsul falsului orator, care are discursul pregatit din timp, daca trebuie vreodata sa-l auda cineva (accent pe pers. I plural).
*Nu... nu stiu... asta nu mi s-a zis - raspuns de turma.
*Hai, ba, ma lasi?! (si demareaza in tromba) - raspunsul bully-ului.
Raspunsul pe care ar trebui sa-l primesti, insa, ar suna cam asa:
*Nimic, pentru ca nu este o lege stricta care sa pedepseasca grav incalcarile normelor de prevenire a poluarii si nu am de ce sa-mi schimb obiceiurile doar ca a facut un tip un film...
*Nimic, pentru ca nu imi pasa.
*Nimic, pentru ca toata lumea polueaza; eu de ce nu as face la fel?!

Dupa cum se poate observa, totul incepe cu "Nimic...", pentru ca romanii sunt o natie profund pesimista si

resemnata, pentru care totul, de la comunism incoace, a fost rau si va fi mai rau, asa ca pot doar sa astepte sfarsitul, ca el vine oricum... Romanii nu vor face niciodata ceva bun care sa vina de la ei, din strafundul constiintei lor, ci vor astepta mereu sutul in fund dat de altii pentru ca au intarziat sau vor astepta sa se editeze carti cu "Ce sa faci in caz de poluare", cu poze, ca sa poata sa inteleaga sau - de cele mai multe ori - vor inchide ochii si vor astepta
ca necazul sa treaca singur, ca ei nu pot face nimic si oricum nu are rost.
Astia suntem si cu astia ne mandrim. Nu ne pasa de altii, nu ne pasa nici macar de noi insine. Am avut o Delta frumoasa pe care acum am parcelat-o si o vindem cu animale cu tot. De Rosia Montana ce sa mai zic...
Poate avem noroc si ne cuceresc unii si ne salveaza de noi insine...