Nu, nu ma apuc sa comentez Hamlet...
In ultimele zile am cam suferit de insomnie. O forma foarte ciudata de insomnie care ar putea fi numita chiar stricare sanatoasa de program biologic. Da' suna mai bine insomnie, totusi...
Totul a inceput acum vreo saptamana, inainte de postul trecut in care ma intrebam in gluma daca sunt normal. Raspunsul a venit mai tarziu si se pare ca e negativ. Prima oara s-a intamplat sa am chef sa joc Heroes III cu colegul de camera si asta a tinut de pe la 12 noaptea pana pe la 7-8 dimineata, dar am recuperat cu un somn pana pe la 5. Nimic anormal pana aici, dat fiind faptul ca ma mai apuca dimineti in care ma uita naiba la calculator facand cine stie ce chestie (pseudo)interesanta. Dar in ziua urmatoarea nu mi s-a mai facut somn asa devreme (devreme =2-3 dimineata), si m-am culcat pe la 5, punandu-mi ceasul sa sune pe la vreo 2-3 dupa-amiaza. Nu mica mi-a fost mirarea sa ma trezesc pe la 8 fara ceva si sa stau cu ochii in tavan asteptand mult doritul somn, dar Mos Ene s-a cam plictisit de mine si m-a lasat sa ma culc tocmai la ora 13 si cred ca a cam exagerat, ca m-am trezit la 7 seara.
Zilele urmatoare au fost cam toate la fel: culcat spre dimineata si trezit dupa o ora si ceva - doua. Am ajuns in stadiul ala in care te doare capul, ochii te dor si te ustura cand clipesti si zgomotele mai puternice si lumina iti provoaca o durere care se misca ca o bila de pinball prin capul tau. Mda, cred ca nivelul de concentrare imi scam slabise si mda, cred ca numai la invatat nu imi statea mie capul. (Mentionez ca nu mi-am pierdut noptile invatand, asa ca sa nu va fie prea mile de mine pentru ce am patit.)
Acest stadiu de zombie sau de pasare de noapte m- condus in cele din urma la spital, ca - de! - se-ntampla o data, de doua, de trei, de patru... da' hoo!! Gata, ca nu mai pot! Si doctorita aia amabila si cam timida pentru meseria ei (medicul care stiam eu ca e la clinica aia nu avea nici un stres in a ma pune sa marturisesc toate cauzele care ma puteau aduce la el si nici nu prea ii pasa ca ma smiorcai ca o fetita de 5 ani cand ma taia cu bisturiu) mi-a prescris ceva calciu, magneziu si vitamina D plus niste Diazepam pentru somn. Bine mi-a zis ca Diazepam + alcool = sejur la spital, ca altfel ma si puneam sa gust din vinul pus de mama in pachet. Vin din vinul care arde...
Mama, sperioasa ca toate mamele, cand m-a auzit ca o sa iau somnifere, a inceput sa-si faca griji ca cine stie cat dorm si daca ma trezesc poimaine. Cum reuseste ea de fiecare data, m-a speriat si pe mine, asa ca, dupa ce am luat pastila in cauza, mi-am pus alarma pentru ora 16, in conditiile in care ma culcam la 2 noaptea. Spre suprinderea generala, Diazepamul mi-a prelungit somnul matinal doar cu 3 ore, asa ca m-am trezit pe la 7, dar am avut o stare de somnolenta care m-a tinut in pat pana pe la ora 8. Ceea ce a echivalat cu o noua portie de somn de pranz, de doar 3-4 ore...
Acum, cand scriu randurile astea, e ora 8 fix (ma iubeste cineva cu litera...a,b,c... t! :D) si m-a lovit o criza de somn si cred ca o sa arunc in pat pentru vreo 2 ore...
Sforrr...
