De Olimpiada

A inceput Olimpiada si pe mine gandul ma duce aiurea catre fotbal, cand am auzit declaratia unui gimnast (sau a unei gimnaste - daca-mi aduc aminte dau link), cand a fost intrebat/a de ce a ales acel sport. A raspuns cam asa: "Daca voiam ceva usor, ma apucam de fotbal." Caci, pana la urma, cei mai multi bani in fotbal se fac. Stadioanele s-au construit ca sa incapa multimile de microbisti, pe cand salile de sport, si asa foarte mici, sunt pustii.
De ce ma gandeam tocmai la fotbal, supranumitul "sport-rege", cand nici macar nu avem nationala calificata la turneul olimpic si nici macar nu sunt echipe prea interesante de urmarit? (Cine ar fi crezut ca nationala de fotbal a statului Honduras ar ajunge la Olimpiada?!) Pai, e simplu: m-am saturat de fotbal! Sunt microbist, oarecum stelist infocat, dar m-am saturat de fotbal!!!!!!!!! Acum, cand toate sporturile de vara si-au reunit marile vedete intr-o infruntare finala, cand pica record dupa record la tot felul de sporturi, cand sportivii se pregatesc fizic si psihic pentru ceea ce poate fi confruntarea vietii lor (pentru Alina Dumitru, aceasta a fost semifinala), mie imi dati pe toate posturile (in afara de Eurosport - Respect!) si toate siteurile de sport ca Peseiro n-a vrut sa-i dea mingea lui nu-stiu-cine?!!?!?!?! Pai din partea mea putea sa o umfle si mai mult si sa si-o indese in fund, momentan competitia care ar trebui sa capteze atentia tuturor oamenilor de sport ar trebui sa fie Olimpiada!!!!!!!
Urmaresc stirile sportive la toate posturile importante si constat cu stupoare, scarba, dezgust si putina mahnire ca principalele stiri sportive sunt tot despre regele tembelistic al sporturilor. La fel de mirat observ ca prestatia romanilor la Beijing a insemnat doar vreo 3-4 minute de balmajeala, pentru ca - nu-i asa? - e mult mai important sa stiu eu cu cine a mai tras la masele nujtuce fotbalist sau ce parasuta si-a mai tras un altul... Ramai perplex sa vezi ce usor le vine oamenilor de stiri sa calce in picioare munca de 4 ani a unor sportivi adevarati, nu a celor "11 prosti care alearga dupa o minge", cum imi zicea cineva. Macar asa, ca respect fata de efortul depus, ar putea sa spuna si ei mai multe despre ce au facut acesti oameni care ne reprezinta ca natie, nu tot despre acei oameni care ne prezinta ca niste animale scapate de la zoo.
Am citit articolul acesta al lui Radu Naum si m-am gandit ca nu ar trebui sa ridicam spranceana cand mai auzim un nume ca al lui Ionut Gheorghe (box), Roxana Cocos (haltere) sau Alin Moldoveanu (pusca aer comprimat), caci ei si nu Mutu, nu Dica, nu Lobont s-au calificat la Olimpiada. Dar noi nu stim mai nimic despre ei. Sau hai sa nu generalizez si sa marturisesc ca n-am mai auzit pana acum de ei. Dar iata ca ei au fost in spatele drapelului cand a trecut delegatia Romaniei la ceremonia de deschidere. Sunt ai nostri si ar trebui sa ii sustinem mai mult, sa vada ca cei de acasa sunt alaturi de ei. Si ar trebui sa facem un exercitiu de patriotism si sa fim mandri de ei.

Macar 3 saptamani, o data la patru ani, fotbalul sa nu mai fie sportul rege, ci toate aceste sporturi cu care acesti sportivi ne fac mandri. Macar pentru lacrimile pe care le varsa cand asculta imnul Romaniei...