La parnaie...

Se deschide usa si se face liniste totala. In fata tuturor apare un barbat necunoscut, imbracat intr-o tinuta absolut normala. Nimic nu atragea privirile asupra lui, in afara tocmai de privirea sa dura, scrutatoare. Se duce direct in fata si incepe sa le vorbeasca:

-Sunteti aici pentru o misiune foarte grea. Veti deveni puscariasi. Veti fi puscariasi pana in maduva oaselor, veti injura, veti bate, veti face parte dintr-un grup sau veti fi violati daca nu. De la limbaj pana la ultimul gest, veti fi infractori. Nimeni si nimic nu trebuie sa stie ca voi sunteti agenti sub acoperire.

Barbatul se opreste, sa vada reactii. Nimeni nu spune nimic, doar cateva capete se pleaca, ca sa-si ascunda privirea. Continua:

-Chiar daca veti locui in inchisoare, veti fi trimisi si in misiuni, daca este nevoie de agenti de teren. Experientele din inchisoare nu pot decat sa va recomande pentru infiltrari in bandele de raufacatori pe care incercam sa le inchidem. Cand vom avea nevoie de voi, veti fi informati si va trebui sa faceti un scandal destul de mare ca sa va bage la izolare. Asa nu o sa atrageti prea mult atentia.

Inca nici un sunet din partea nimanui. Toti asculta, nimeni nu intreaba nimic, nimeni nu obiecteaza nimic, nici unul nu se uita in stanga si-n dreapta, deznadajduit.

-Misiunea voastra, domnilor, nu este asta, de a va antrena pentru viitoare misiuni. Nu! Misiunea voastra e sa va infiltrati in toate grupurile de puscariasi, unii dintre voi vor trebui chiar sa fie fetite, iar altii pot sa ajunga chiar lideri de grup. E problema voastra cum faceti, dar trebui sa gasiti un gaz otravitor care se afla la cineva din inchisoarea asta. Stim ca a fost introdus in timpul unei vizite conjugale, mai stim ca este destul de mult incat sa omoare tot orasul si mai stim ca cel care l-a primit acum este mort, deci ceea ce nu stim este cine il are. Trebuie sa gasiti gazul acela cu orice pret! O picatura daca este eliberata in aer, poate omori toti oamenii din inchisoare. Asa ca nu trebuie sub nici o forma sa se afle cine sunteti si ce vreti, cel care are gazul ar putea sa se decida sa faca pe eroul si sa elibereze gazul.

Se opreste din nou ca sa se uite in ochii tuturor celor din sala. Nici unul nu pare sa aiba vreo umbra de indoiala cu privire la importanta acestei misiuni. E multumit, asta e reactia pe care o astepta.

-Fiecare dintre voi va primi o crima si o pedeapsa care sa se potriveasca cu profilul lui psihologic. Domnilor, mult succes!

Au trecut multe luni de la episodul asta. Sorin era acum un membru important din grupul de violatori. In cazierul lui scria ca violase 14 femei inainte sa fie prins, iar violurile erau intotdeauna urmate de diferite schingiuiri ale victimelor, ceea ce a trebuit sa aduca cu el in inchisoare. Inca nu violase pe nimeni, dar devenea din ce in ce mai dubios cum un violator notoriu, autointitulat obsdat de sex, putea sa reziste atatea luni fara sex. Adusese cu el schingiuirile, totusi.

Tocmai pentru ca era inca curat si nu violase nici un coleg – scuza lui eterna era ca lui nu-i plac cururile de barbati, el a violat doar femei si doar asta vrea sa futa – unul dintre violatorii mai vechi, cu rang de sef, care ii abuzase pe aproape un sfert din toti detinutii, se decisese intr-o seara sa-i faca botezul si lui. Isi daduse seama dupa diferite priviri aruncate de acela catre el si catre alti cativa, carora le facea un semn discret ca in seara aceea urma sa fie curva lui. S-a pregatit metodic, iar in clipa in care s-a dat stingerea si au navalit peste el, Sorin a sarit din pat, a rupt o bara de la pat pe care o slabise special si a lovit in stanga si-n dreapta pana cand a ramas singurul in picioare. Seful si inca 5 acoliti au avut nevoie de ingrijiri medicale timp de 2 saptamani. El a stat la spital doar 2 zile si, culmea, printre ei. Dar stia foarte bine ca, o data ce-si aratase superioritate in fata lor, nici unul dintre ei nu avea sa mai incerce ceva. Acum ii preluase pozitia de sef tocmai acestui violator, pentru ca il dovedise.

Dupa zilele de odihna la spital au urmat 2 saptamani de carcera. Carcera insemna, de fapt, o misiune afara. Cateva zile de relaxare pana il prindea pe unul. Si nu a fost greu. Ranile proaspat primite de la colegii de celula ii ascundea perfect identitatea secreta. Nimeni nu ar fi putut sa-l suspecteze ca e agent, asa ca a fost usor sa dea peste o banda de drogati si sa ii faca sa ii dea dealerul. Saracii de ei, nici nu stiau ce si cum, cand erau deja in duba, printre mascati.

Acum era iarasi in inchisoare, dar mai iesise de cateva ori, pentru aceleasi misiuni. Ultima oara se intelesese cu un alt coleg sub acoperire si au intrat amandoi la carcera. S-au intalnit chiar si pe strada, dar acolo s-au salutat doar din priviri, sa nu atraga atentia. Chiar dupa ce s-au vazut, au primit amandoi un cod rosu ca trebuie sa se intoarca rapid la inchisoare. Ceva grav se intamplase. Ticalosul cu otrava se prinsese ca era urmarit si 2 agenti morti stateau dovada.

Acum nu mai era de gluma, era pe viata si pe moarte, dar o moarte urata, nemeritata, care te lua pe nepregatite si nu iti dadea sansa sa lupti. O moarte pentru lasi. Nu avea de gand sa moara asa, nu s-a pregatit atata timp ca sa cedeze fara lupta.

Norocul lui s-a numit Chioru’. Chioru’ era un ticalos de cea mai joasa speta, un vietas care era deja de 17 ani, pentru un macel: a omorat un datornic la propria lui nunta si i-a trimis-o si pe proaspata nevasta dupa el – sau cel putin asa povestea el cu mandrie. Chioru’ ii avea la mana pe toti gardienii si toti intorceau privirile cand trebuia, ca sa mai intre cate o curva, sa mai „pice” cate unul in baie, sa mai aduca careva niste „zahar” special... genul asta de intelegeri. Dar, cumva, cineva s-a opus si acum Chioru’ nu isi mai primea tratamentul cuvenit. Asa ca a organizat o revolta generala: toti gardienii au fost imobilizati, batuti, violati sau chiar omorati, iar apoi aruncati in celule. Era haos, dar Sorin avea treburi mai importante de rezolvat decat aceasta criza a varstei a doua prin care trecea Chioru’.

Totusi, profitand de revolta generala, nimeni acum nu-l mai intreba de ce poarta un pistol dupa el. Si nici nu mai batea atata la ochi daca se intalnea cu cativa dintre ceilalti agenti, sa vada ce e de facut. Cativa erau noi, infiltrati de doar cateva zile inainte de revolta, asa ca Sorin a trebuit sa ii puna la curent cu tot ce se intampla. I-a luat drept fetitele lui cateva zile, ca sa ii protejeze de restul. Acum era ultima lor sansa si era imperios necesar sa verifice toate posibilitatile.

-Avem 4 piste, le spuse el cand se adunara cu totii. Cate 3-4 oameni, va duceti si verificati fiecare celula. Trebuie sa fie la unul dintre ei.

S-au impartit in 5 grupui, 4 ca sa verifice pistele si unul ca sa ramana sa controleze situatia. Sorin s-a dus tocmai la Chioru’ la celula. A cotrobait peste tot, dar nu era nimic. Cand a dat sa iasa din celula, si-a dat seama ca erau urmariti.

-Dupa el! Toti! Acum!

Sorin a fugit catre restul grupurilor si le-a spus tuturor sa se intoarca la grupul de control.

-Nu era nici unul dintre ei! E altul si s-a prins cine suntem! Trebuie sa actionam acum sau o sa...!

Deodata s-a lasat o liniste generala. Lui Sorin i-au inghetat cuvintele. Picioarele il lasara, cazu in genunchi si apoi cu fata in pamant.

-Nu asa... ! Nu fara lupta...