miercuri, 19 decembrie 2007

Cadouri de craciun

Vine Craciunul... Spiritul Craciunului sta - asa cum stie toata lumea - in cadouri. Dar nu e vorba de genul de cadou pe care il vezi primul si il cumperi ca sa scapi mai repede, ci de cadourile care se potrivesc, care inseamna ceva atat pentru cadorisit, cat si pentru cadorisitor (daca exista cuvantul asta in limba romana :D). Sau cel putin asa vad eu lucrurile, desi stiu multa lume care face cadouri fara pic de valoare sentimentala, caci, pana la urma, in valoarea sentimentala se masoara un cadou; altfel, e doar
pomana.
In fiecare an, cu cateva saptamani inainte de Craciun, stau sa ma gandesc ce mi-as dori drept cadou pentru anul respectiv. De cele mai multe ori, lista incepe cu "Sa nu fiu singur", caci asta mi se pare cel mai dureros. Cum nu pun prea mare pret pe cadourile materiale (cum am zis, alea nu mi se par cadouri in sensul propriu), lucrurile din categoria "bani si premii" sunt undeva la sfarsitul listei de fiecare data. Cadoul general numit "sanatate" nu prea figureaza pe lista mea, pentru ca tine doar de mine daca sunt sanatos sau nu. Deci, daca nu sunt tembel si nu fac baie imbracat iarna in mare, nu prea are ce sa mi se intample. La partea cu "familie&prieteni", cer de fiecare data sa ramana macar atatia cat sunt, preferabil sa se inmulteasca. La capitolul sentimental, cer ca macar data viitoare sa nu apara iar neprevazutul si sa imi dea iar un sut unde ma doare mai tare (asta e cu schepsis, ca sunt doua locuri care dor mai tare ;) ) si sa fie mai mult noroc data viitoare. Desi de fiecare data imi promit ca nu exista o data viitoare, inner selful meu stie ca glumesc. La partea financiar-banoasa, cer sa existe, atat. Daca n-o curge, sa pice. Nu mi-am dorit, n-o sa-mi doresc si n-o sa-i doresc nimanui bani de Craciun. E cel mai nasolo-tristo-penibilo-neplacut cadou de dorit.
Anu asta o sa fie altfel. Lista mea o sa aiba o singura liniuta si in dreptul ei o sa scrie asa: "Vreau sa stiu ce vreau." Nu cer prea multe, nu?

4 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte interesant postul tau:) Ai mare dreptate la fiecare subiect atins din domeniul "cadouri". Adica, oarecum mi se potriveste si mie ce zici. Iar propozitia finala "Vreau sa stiu ce vreau" e de-a dreptul filosofica si buna pana la urma. Inseamna ca nu stii ce vrei cu adevarat si totusi vrei sa afli. E o problema existentiala foarte buna:) Sper sa gasesti raspuns:)

Zuzu spunea...

Ce draguuuuuut, Berlioz!

Inainte sa aberez si eu putin pe tema, am un amendament:
Spiritul Craciunului sta (sau ar trebui sa stea) sub semnul iubirii, al familiei si al prieteniei; sub semnul celebrarii Nasterii Domnului(pentru cei mai religiosi)...
Faza cu cadourile este....gaselnita capitalista.
Gaselnita pe care o imbratisez cu drag, dar imi pare rau cand Spiritul Craciunului se pierde in hartie colorata, panglici si biscuiti...

In rest, foarte frumos ce si cum ai scris.
Serios vorbind, din tot ce ai scris pana acum, asta e postul meu preferat. :-)

Eu imi doresc multe (basic things - prieteniile sa dureze, familia sa fie sanatoasa, emreu alaturi de mine, etc) de Craciun, incerc sa-mi imbrac sufletelul in haine de sarbatoare si sa fiu fericita si radianta in perioada asta...
Insa anul asta mai am o dorinta ce-mi atarna greu pe inima din cauza faptului ca magia Craciunului are totusi limite in indeplinirea viselor..., dar care m-ar face incredibil de shiny-sparkling-happy-pe veci recunoscatoare...
Pe motiv ca nu am nimic de pierdut, macar in perioada asta invaluita in magia Srabatorilor imi voi permite luxul de a mai crede in realizarea ei, imi voi mai catzara visele pe scara dorintelor ascunse, il voi ruga pe Mos Craciun sa vegheze la indeplinirea ei...

Anonim spunea...

Te rog sa nu faci imbracat baie in mare iarna! Vei avea sansa sa descoperi ce vrei sa stii! Eu am descoperit ca merita sa te citesc, asa cum vad ca si tu ma citesti. Fascinantul Craciun...

Anonim spunea...

hello!