De obicei ma uit la filme cu tot felul de drame/momente amuzante/momente terifiante si imi spun ca mie nu poate sa mi se intample asa ceva. Niciodata. Si apoi viata imi mai da un sut in fund de sa-l tin minte mereu. Iata sutul de saptamana asta:
O sa zic din start ca eroul principal nu sunt eu, ci sora mea, dar intamplarea a afectat mai multe persoane, deci am voie sa povestesc. Sa mai zic ca eroul celalalt (oarecum "ala rau") e un tip din Bucuresti care se intampla sa fie prietenul ei. Sau asa cred ei. Pentru ca, practic, atunci cand s-au vazut ultima oara, sora mea avea un prieten de care voia sa se desparta si, din cate am inteles, au hotarat ca sunt iubiti via mobil. (Slavita tehnologie, ce ne-am face fara tine?) Dar asta nu e un lucru chiar benefic, mai ales cand cel putin unul dintre ei e mai gelos din fire. Distanta + gelozie = telenovela.
Si totusi, intr-un stil pur telenovelistic, eroina noastra vrea sa evite orice situatie de a-i oferi eroului inca nedefinit pozitiv/negativ de a fi gelos, asa ca isi sterge practic toata agenda cu numere de baieti care au mai cautat-o in ultimul timp si da de inteles oricaruia dintre ei ca vrea sa faca orice ca sa lupte pentru el. (Nu, nu inventez, nu e nici telenovela si nici film siropos. E cruda realitate.) Intre timp, eroina noastra trebuie sa si lupte ca sa aiba un viitor mai bun. Adica invata pentru un examen extrem de important, pentru INM, pentru care si eroul nostru studiaza de zor. Si cand spun ca invata, ma refer la faptul ca-si petrece toata ziulica printre nu stiu cate carti ca sa invete minimum 100 de pagini pe zi. Pentru un politehnist ca mine, asta e inuman...
Dar se facea, alaltaieri, ca sora mea voia o pauza de la invatat si se ducea sa-si cumpere o saorma si sa ia putin aer. In paralel, se facea ca eu - da, si eu particip la actiune, ba chiar prea mult - ma intorceam de afara si voiam sa o intreb pe sora mea daca nu vrea sa iasa pe afara sa plimbam catelul si sa mai vedem cine mai lalaie la "Callatis". Dar soarta a intervenit si nu a raspuns la telefon - lucru pentru care avea sa verse multe lacrimi mai tarziu. Intr-al treilea plan, eroul nostru tocmai isi punea net si voia sa intre pe mess...
Revenind la primul plan, sora mea da peste unul dintre tipii de care voia sa scape si care era foarte insistent, asa ca sta sa ii explice ca vrea sa o lase in pace o data pentru totdeauna. Eu, in acest timp, ajunsesem deja acasa si stateam pe net, cand am vazut statusul eroului negativ (din momentul asta e negativ...), care zicea ceva de mandria de a fi rapidist si situatia nasoala de a fi stelist, asa ca am inceput o mica discutie pe tema asta. Pana cand, la un moment dat, "a intervenit soarta", dupa cum sustine eroul. Cumva, ceva sau cineva din capul meu, mi-a zis sa ii zic lui, fara sa fiu macar intrebat, ca ea nu e acasa si ca e la "Callatis", cu o colega de-a ei, Madalina. (Acesta a fost momentul meu de glorie in aceasta intamplare, caci de la asta a pornit tot. Asta pentru ca fata respectiva era plecata de doua zile, dar eu nu stiam, caci o zisesem intr-o doara, pe cand el stia.) In planul III, eroul negativ vrea sa o sune pe eroina din prim-plan, care nu ii raspunde, de frica sa nu se supere ca discuta cu dobitocul respectiv. Observand ca nu i se raspunde si facand conectiune cu faptul ca Madalina nu mai e in oras, eroul negativ ajunge la concluzia pripita ca eroina il inseala.
Eroina se intoarce acasa si vorbeste cu eroul negativ care asculta rece si distant cum ea il minte ca a ramas in camera sa invete - asta pentru ca eu nu ii spusesem de discutia mea cu el. Dupa un apelativ distant de "la revedere", eroina se prinde ca e ceva, asa ca ma supune unui scurt interogatoriu unde vede buba, asa ca se pune sa incerce sa vada ce mai e de facut. Eroul negativ ii spune ca el nu mai vrea sa auda de ea, ca i-a insultat inteligenta mintindu-l si ca totul s-a dus in momentul in care a vazut cum il minte. Discutia se incheie si la sfatul meu cel inteligent, ea ii spune tot adevarul, moment in care el ii spune sa nu il mai caute. Eroina e distrusa si incepe sa planga. Rau de tot...
Cu chiu cu vai, adoarme si a doua zi plange incontinuu toata ziua, desi mama mea o scoate din casa cateva ore ca sa fie sigura ca nu i se intampla nimic. Eroina e devasta total, nu mai stie ce e cu ea, nu mai vede nici un viitor fara el... (Repet, s-a intamplat. Nu am citit nici un roman siropos, nu m-am uitat la "Sarmana Maria", nu am ascultat melodii plangacioase care sa-mi impinga imaginatia in sensul asta...) Eroul negativ ii trimite, la un moment dat, un SMS in care o roaga sa inceteze cu apelurile si sa il uite.
Vine seara, sora mea inca nu a mancat nimic, zice ca nu poate, ca nu ii e foame, asa ca toata familia incearca sa o convinga sa manance. Dupa ce sunt mustruluit in mai multe randuri pentru faptul ca i-am distrus viata surorii mele - Iei! Invartiti si voi cutitul in rana! Parca eu nu mi-am dat seama ce am putut sa fac, dintr-o mare prostie... - incercam, macar, sa ii explicam ca el e ala prost, daca ajunge la astfel de concluzii, ca n-are incredere in ea...
La un moment dat, intra eroul negativ pe mess, asa ca, la insistentele surorii mele, incerc sa vorbesc cu el. Data fiind situatia si tot stresul indurat de-a lungul zilei, nu pot sa spun ca i-am vorbit prea frumos. Soarta a facut ca aseara sa se joace Galatasaray - Steaua, deci am renuntat la discutie ca sa ma uit la meci. Asa ca sora mea a preluat fraiele. Cum-necum, dupa 2 reprize de fotbal in care Steaua a reusit sa nu piarda, sora mea ne zice ca s-au impacat si imi arata pupicii din discutie. (Imi vine sa o strang de gat...) Ma bucur pentru ea.
Azi s-a intors la a fi ea, asa cum o stiam... A invatat toata ziua, a vorbit aproape o ora cu eroul (nu mai e negativ, ca i-a venit mintea la cap), ma cicalit intr-una sa-mi invat si sa nu ma mai uit la Olimpiada... Ce usurare!
Deci da! Viata bate filmul. Rau de tot!
