vineri, 25 ianuarie 2008
joi, 24 ianuarie 2008
Eu, serios...
Am descoperit cu foarte mare tristete ca ma maturizez. Am citit mai inainte niste pagini de jurnal pe care le-am scris acum 2 ani si chiar mai mult. Vai, ce copil eram! Daca m-as vedea acum pe mine, cel de atunci, m-as apuca de o falcuta si mi-as zice "Ce copil dragut!" si as scoate o onomatopee d-aia pe care o scot si bunicile cand isi vad nepoteii. Problema e ca nu mai sunt copil si mie imi placea sa fiu copil. In 2-3 ani s-au intamplat atat de multe incat sa fiu un adult get-beget? In mod sigur, nu s-au intamplat destule, dar nici macar nu stiu daca vreau sa mi se mai intample ceva, sa ma maturizez pe deplin. Am schimbat prefixul in 2, dar nu ma simt cu nimic maturizat. Poate ca tine mai mult de lucrurile pe care le fac si de cuvintele pe care le rostesc decat de modul in care ma simt...? Nu stiu si nici asta nu vreau sa stiu.
Am colegi din scoala primara care au copii. Cel mai bun prieten din perioada aia are chiar 2 si e casatorit dinainte sa intru eu la facultate. Si culmea e ca nevasta-sa era o chichineata de fetita cu care ma jucam prin praf vara. Finul meu - care acum e in spital ca, din exces de zel, a condus aiurea o masina prea noua - lucrase (presupun ca nu mai lucreaza, ca o sa stea internat ceva timp) pe santierul naval din port vreo doi ani si avea ceea ce numeam eu "slujba de om mare". O alta vecina cu care ma jucam prin nisip a avut nunta in toamna lui 2006, iar o colega de-a sora-mii - care e cu apropae 2 ani mai mare ca mine - a avut nunta la putin timp dupa. Unul dintre prietenii mei cei mai buni vorbea acum vreo 2 ani, intr-o doara, ca nu stie pe care dintre noi, cei 2 prieteni foarte buni ai lui, sa aleaga drept cavaler de onoare cand se va insura cu prietena lui. Pana si la mine in casa a inceput sa se vorbeasca din ce in ce mai mult despre casatorie, desi sora mea, care e direct vizata, avand in vedere ca are un iubit de vreun an jumate, nu are deloc chef sa se marite la varsta asta. Ba chiar mama mea imi spunea ca incepe sa se pregateasca sa imi poata plati mie o nunta, avand in vedere ca ei ar fi socri mari. Ce-a patit lumea asta...?!?!
Ma aflu in pozitia de a se cere de la mine mai mult decat simt ca pot. Probabil ca asta e maturitatea: sa poti... Trebuie sa termin o facultate pe care am inceput-o pentru ca imi placea domeniul sau, mai bine zis, oportunitatile sale. Am vrut sa stiu ca particip, macar cu un surub sau o piulita, la crearea viitorului, sa stiu un avion sau o racheta de pe cer zboara (si) datorita mie. Dar acum astea imi par doar vorbe goale, e mult de la a spera/crede in ceva pana la ajunge sa si faci lucrul acela, mai ales cand descoperi ca nu e nici pe departe atat de frumos pe cat credeai. Cand se pierde entuziasmul si placerea lucrului facut, singurul lucru inteligent pare a fi pur si simplu cedarea, ca sa pleci si sa incepi altceva. Dar stau si ma gandesc daca acel altceva nu e imbracat intr-o alta haina frumoasa care face doar sa ascunda interiorul... Probabil aici intervine tot maturitatea, sa stii sa iei decizia care trebuie, nu cea care iti place.
Si totusi, cum am ajuns de la maturizare la maturitate? Primul e un proces, al doilea e o stare. Din fericire, trebuie sa treci de primul ca sa ajungi la al doilea, deci inca nu trebuie sa imi fac prea mult griji.
Daca incercati dictionarul asta, veti descoperi prin mai multe locuri definitia maturitatii ca fiind perioada dintre tinerete si batranete. Doamne! Ce rau suna! Adica esti intr-un fel de asteptare a batranetii, dupa ce ti-ai trait perioada aia frumoasa, lipsita de griji si plina de distractii. Din punctul asta de vedere, noi traim doar pana cand ne insuram. Dupa momentul asta,doar perpetuam specia si asteptam chemarea pamantului. Nu spun ca a avea un copil e un lucru groaznic si n-as face asta niciodata, pentru ca o sa ajung si eu la un moment dat - sper - sa am parte de vreo 5 :D, dar altruismul de care trebuie sa dai dovada din momentul in care ai devenit parinte, e ceva ce nu ma simt inca in stare. Deci nu pot fi matur...
Acum nu stiu... Poate maturitatea are si ea placerile si frumusetea ei, dar maturizarea e incredibil de trista...
Am colegi din scoala primara care au copii. Cel mai bun prieten din perioada aia are chiar 2 si e casatorit dinainte sa intru eu la facultate. Si culmea e ca nevasta-sa era o chichineata de fetita cu care ma jucam prin praf vara. Finul meu - care acum e in spital ca, din exces de zel, a condus aiurea o masina prea noua - lucrase (presupun ca nu mai lucreaza, ca o sa stea internat ceva timp) pe santierul naval din port vreo doi ani si avea ceea ce numeam eu "slujba de om mare". O alta vecina cu care ma jucam prin nisip a avut nunta in toamna lui 2006, iar o colega de-a sora-mii - care e cu apropae 2 ani mai mare ca mine - a avut nunta la putin timp dupa. Unul dintre prietenii mei cei mai buni vorbea acum vreo 2 ani, intr-o doara, ca nu stie pe care dintre noi, cei 2 prieteni foarte buni ai lui, sa aleaga drept cavaler de onoare cand se va insura cu prietena lui. Pana si la mine in casa a inceput sa se vorbeasca din ce in ce mai mult despre casatorie, desi sora mea, care e direct vizata, avand in vedere ca are un iubit de vreun an jumate, nu are deloc chef sa se marite la varsta asta. Ba chiar mama mea imi spunea ca incepe sa se pregateasca sa imi poata plati mie o nunta, avand in vedere ca ei ar fi socri mari. Ce-a patit lumea asta...?!?!
Ma aflu in pozitia de a se cere de la mine mai mult decat simt ca pot. Probabil ca asta e maturitatea: sa poti... Trebuie sa termin o facultate pe care am inceput-o pentru ca imi placea domeniul sau, mai bine zis, oportunitatile sale. Am vrut sa stiu ca particip, macar cu un surub sau o piulita, la crearea viitorului, sa stiu un avion sau o racheta de pe cer zboara (si) datorita mie. Dar acum astea imi par doar vorbe goale, e mult de la a spera/crede in ceva pana la ajunge sa si faci lucrul acela, mai ales cand descoperi ca nu e nici pe departe atat de frumos pe cat credeai. Cand se pierde entuziasmul si placerea lucrului facut, singurul lucru inteligent pare a fi pur si simplu cedarea, ca sa pleci si sa incepi altceva. Dar stau si ma gandesc daca acel altceva nu e imbracat intr-o alta haina frumoasa care face doar sa ascunda interiorul... Probabil aici intervine tot maturitatea, sa stii sa iei decizia care trebuie, nu cea care iti place.
Si totusi, cum am ajuns de la maturizare la maturitate? Primul e un proces, al doilea e o stare. Din fericire, trebuie sa treci de primul ca sa ajungi la al doilea, deci inca nu trebuie sa imi fac prea mult griji.
Daca incercati dictionarul asta, veti descoperi prin mai multe locuri definitia maturitatii ca fiind perioada dintre tinerete si batranete. Doamne! Ce rau suna! Adica esti intr-un fel de asteptare a batranetii, dupa ce ti-ai trait perioada aia frumoasa, lipsita de griji si plina de distractii. Din punctul asta de vedere, noi traim doar pana cand ne insuram. Dupa momentul asta,doar perpetuam specia si asteptam chemarea pamantului. Nu spun ca a avea un copil e un lucru groaznic si n-as face asta niciodata, pentru ca o sa ajung si eu la un moment dat - sper - sa am parte de vreo 5 :D, dar altruismul de care trebuie sa dai dovada din momentul in care ai devenit parinte, e ceva ce nu ma simt inca in stare. Deci nu pot fi matur...
Acum nu stiu... Poate maturitatea are si ea placerile si frumusetea ei, dar maturizarea e incredibil de trista...
marți, 22 ianuarie 2008
Americanisme
Nu ma simt cine stie ce roman fanatic, dar astept de la compatriotii mei ca macar sa vorbeasca limba corect. Sa nu stie sa conjuge verbele la persoana a III-a plural (gen ei stie), nu ma deranjeaza atat de mult pe cat poate sa o faca folositul unor cuvinte din alta limba, desi limba noastra are resursele transpunerii mesajului in cuvinte, fara prea mari eforturi. Si totusi, de la o vreme incoace, romanasii mei cei emancipati au inceput sa foloseasca cuvinte provenite din engleza americana, cu precadere, pentru ca America, care e si tara tuturor posibilitatilor, e si tara care ne-a dat noua Internetul si Hollywoodul. Din nefericire pentru noi, non-americanii, cineva, in mod incredibil, a stabilit ca pe internet se va vorbi mai mult engleza. Avand in vedere ca internetul a devenit ceva fara de care romanul din ziua de azi nu pare sa se mai descurce, nu e de mirare ca engleza i-a devenit a doua limba. Nu ca a doua limba, ci chiar a doua limba. Pentru ca e deja obisnuit sa vorbesti in engleza si romana in acelasi timp. Pentru un iubitor de tara sau macar un iubitor de limba, asta este un lucru foarte grav, chiar alarmant. Si pentru mine este deranjanta situatia, dar nu voi ipocrit sa spun ca nu ma numar si eu printre astfel de vorbitori. Totusi, exista o alta categorie de oameni - pe care i-as atunca in cusca cu lei si m-as uita la ei cum se zbat in timp ce as manca o cutie de floricele - care au hotarat ei, unilateral, ca romana noastra are prea putin cuvinte si nu poate sa ocupe larga paleta semantica pe care creierasele lor vrea sa o exprime, asa ca au scotocit prin ungherele mintii lor si au transpus in romana cuvinte existente in vocabularul englezesc. Nu ma refer aici la intraductibilii byte, bit, apartheid sau rugby, ci la pociri ale limbii de dragul usurarii vorbirii, la copieri nedisimulate ale unor cuvinte din cauza ca sensul lor este exprimat in romana in mai mult de un cuvant. Ori suntem o natie de trantori, ori o natie de copiatori orbi care nu pot decat sa faca cum face ala mai mare...
Prima oara cand mi s-a schimonosit fata la auzul unei asemenea gaselnite, a fost la stirile unui anume post de televiziune, cand Cristina Topescu a spus despre nu-stiu-cine ca s-a focusat pe nu-stiu-ce... Am ramas tablou auzind din gura unei stiriste un cuvant de clara si evidenta provenienta englezeasca, dar care, spre surprinderea mea, are si ca sinonime 2 neologisme: a se axa pe, a se concentra pe... De ce sa traduci atat de mura-n-gura to focus on in a te focusa pe ma depaseste, sincer... Chiar nu mai stim sa gandim decat in engleza?!
A doua oara a fost mai crunt... Ma uitam la un film, probabil ceva mai de actiune, pentru ca la un moment dat un personaj rosteste: You're bluffin'! Pentru orice om care are niste cunostinte mici-medii intr-ale pokerului, asta inseamna a merge la cacealma, dar bravii mei traducatori au hotarat ca e ocazia ideala de a mai scoate din sacul magic un nouc cuvant: Blufeaza! Aici o sa accept ca pronunti expresiei in romana dureaza mai mult decat cea a cuvantului maltratat din engleza, dar tot am senzatia aia de dat cu capul de perete cand il aud...
Ultima oara a fost intr-una din zilele trecute, cand am mai dat de un cuvant nou: a clica ceva. Cuvantul inseamna, evident, a da click pe ceva. Diferenta de scriere este, evident, de ordinul a 5 litere, dar asta pare deja sa insemne prea mult pentru natiunea mea de inapoiati... Daca verbul in engleza e to click smth, la noi de ce sa nu fie la fel?!
Instinctiv, de fiecare data cand transpun un verb din engleza in romana, acesta primeste de la parintii sai aceeasi forma tranzitiva sau intranzitiva, ca si originalul, la fel cum este cazul clicarii. Asta dovedeste bilingvismul mental al natiei noastre rasinformatizate, dar si tendinta asta de a semana cu cei mari. Pentru ca, sa fim seriosi, engleza e o limba mare, e limba oficiala de circulatie internationala, pe cand a noastra ce e? Nimic! O limba pe care pana si fratii nostri de peste Prut o reneaga. Asa cum facem de fiecare data cand nu mai avem incredere in noi, si acum copiem de la cei déjà consacrati.
Si uite asa ne pierdem noi si limba, pentru ca identitatea nationala deja e faramata...
Prima oara cand mi s-a schimonosit fata la auzul unei asemenea gaselnite, a fost la stirile unui anume post de televiziune, cand Cristina Topescu a spus despre nu-stiu-cine ca s-a focusat pe nu-stiu-ce... Am ramas tablou auzind din gura unei stiriste un cuvant de clara si evidenta provenienta englezeasca, dar care, spre surprinderea mea, are si ca sinonime 2 neologisme: a se axa pe, a se concentra pe... De ce sa traduci atat de mura-n-gura to focus on in a te focusa pe ma depaseste, sincer... Chiar nu mai stim sa gandim decat in engleza?!
A doua oara a fost mai crunt... Ma uitam la un film, probabil ceva mai de actiune, pentru ca la un moment dat un personaj rosteste: You're bluffin'! Pentru orice om care are niste cunostinte mici-medii intr-ale pokerului, asta inseamna a merge la cacealma, dar bravii mei traducatori au hotarat ca e ocazia ideala de a mai scoate din sacul magic un nouc cuvant: Blufeaza! Aici o sa accept ca pronunti expresiei in romana dureaza mai mult decat cea a cuvantului maltratat din engleza, dar tot am senzatia aia de dat cu capul de perete cand il aud...
Ultima oara a fost intr-una din zilele trecute, cand am mai dat de un cuvant nou: a clica ceva. Cuvantul inseamna, evident, a da click pe ceva. Diferenta de scriere este, evident, de ordinul a 5 litere, dar asta pare deja sa insemne prea mult pentru natiunea mea de inapoiati... Daca verbul in engleza e to click smth, la noi de ce sa nu fie la fel?!
Instinctiv, de fiecare data cand transpun un verb din engleza in romana, acesta primeste de la parintii sai aceeasi forma tranzitiva sau intranzitiva, ca si originalul, la fel cum este cazul clicarii. Asta dovedeste bilingvismul mental al natiei noastre rasinformatizate, dar si tendinta asta de a semana cu cei mari. Pentru ca, sa fim seriosi, engleza e o limba mare, e limba oficiala de circulatie internationala, pe cand a noastra ce e? Nimic! O limba pe care pana si fratii nostri de peste Prut o reneaga. Asa cum facem de fiecare data cand nu mai avem incredere in noi, si acum copiem de la cei déjà consacrati.
Si uite asa ne pierdem noi si limba, pentru ca identitatea nationala deja e faramata...
miercuri, 16 ianuarie 2008
2008...
Iata-ma la primul post din anul asta... Din varii motive, nu am scris pana acum nimic (examene + proiecte + referate, vacanta, lipsa de net, indecizie...) si, sincer sa fiu, nici acum nu stiu sigur cu ce sa incep. In primul rand 8-ul e o cifra rotunda sau grasa, cum imi place sa-i zic, si asa sper sa fie si succesele pe anul asta. Apoi mai e si anul Sobolanului, cum mi-a demonstrat Remy prin Zuzu. Personal, nu as denumi un an dupa o astfel de rozatoare, dar probabil ca acum cateva mii de ani, cand si-au scris chinezii prima oara Zodiacul, sobolanul era un fel de Tinkerbell sau Bubbles pentru ei. Oricum, zic ei bine ce zic in zodiacul lor, deci sunt OK si cu numele asta.
Sa vedem ce mai avem anul asta... Ar fi CE de fotbal din Austria-Elvetia, pe care o sa-l urmaresc intr-un mare stil la TV, pentru ca se suprapune cu - evident, nu-i asa? - sesiunea mea din vara. Deci ciuciu! mers la austrieci si vazut live! Dar fie el orice examen o fi, cand are Romania meci cu Italia, Franta si Olanda, ma lipesc de televizor. Desi nu cred ca exista profesor indeajuns de cretinoid sa puna un examen atunci cand nu vine nimeni. (Era unul odata la o emisiune TV, in timpul unei partide a nationalei de fotbal, si zicea ca poate sa se si strambe pe sticla, ca oricum nu-l baga nimeni in seama. Cred ca era Badea...) Tot din domeniul sportului, dar - culmea(?) - cu un impact mai mic asupra populatiei noastre mioritice, anul asta avem parte si de o Olimpiada, de data asta la Beijing (Apropo: de ce i se mai zice Peking capitalei chineze?!). Asta o sa tina intre 8 si 24 august, deci as putea sa ma duc sa o vad live, dar ceva imi spune ca n-o sa ma duc... Daca scriam asta ieri, as fi zis ca un alt eveniment ar fi Oscarul, unde ar fi trebuit sa il avem ca participant pe Mungiu, cu celebru-i "4, 3, 2", dar se pare ca Academia s-a gandit ca nu au trecut destui ani pana ca un roman sa obtina nominalizarea la vreun premiu... Dar marele, extraordinarul si gloriosul moment al anului 7516 de la Facerea Lumii este excursia mea la Hamburg, via Londra, din februarie. In principiu, trebuie sa ascult cum vorbesc niste experti de la Airbus si Lufthansa despre cabinele pilotilor. Dar se prevede si (macar) o betivaneala... Ar mai fi, apoi: momentul 16 iulie, cand mai
implinesc un an la aia deja parca prea multi; momentul 15 iulie, cand ne dau afara din camin,
deci se termina anul universtiar '07-'08, deci nebunia de vara incepe; 3 zile din iulie si august o sa fie Sensation White si Black, plus ceva mai slabutul si micutul Liberty Parade; in septembrie o sa mai adorm prin Vama la StuffStock (poate; depinde daca o sa mai fie sau nu preturi mari la bilete); tot prin august-septembrie am convocare la nationala aka sesiunea de restante; la urma vine fatidicul 1 octombrie cand incepe anul 4... Exista o mica posibilitate pentru un si mai mare, si mai extraordinar si si mai glorios moment decat Hamburgul: Scoala de Vara din Madrid, prin august, dar momentan e in faza de proiect, nu e nimic sigur; singurul defect al si mai gloriosului Madrid este faptul ca o sa fiu relativ departe de mare si asta tocmai pe timpul verii. Dar ma gandesc ca si spaniolii aia trebuie sa fi gasit o
modalitate sa ajunga la mare...
Rezolutii pentru 008 (ca sa zic ca baietasii) nu prea am. Sau nimic nou... Aceleasi chestii: sanatate, noroc la examene, ceva mai mult decat 0 noroc in dragoste si sanatate alor mei. A! Si sa am bani ca sa traiesc decent. Orice alta surpriza frumoasa e binevenita. Orice alta surpriza neplacuta e binevenita sa ajunga la altii. Asta ca sa nu ma acuze lumea ca sunt egoist...
In mod normal, acum ar trebui sa povestesc cat de minunat si de incredibil si nemaipomenit a fost anul 2007. Dar, pentru ca postul asta este dedicat oo8-ului, o sa zic doar atat: sper ca 007 sa fie mai plictisitor decat 008 :) , desi e destul de greu, pentru ca nu pot spune ca m-am plictisit vreun pic anul trecut.
Cat priveste domeniile mature gen politica, economie, religie, stiinte si mai stiu eu ce, nu le dau eu prea mare importanta, desi stiu ca au un impact major asupra mea, orice as face. Sper sa nu inceapa inca al treilea razboi mondial, ca n-am terminat facultatea; la economie nu prea ma pricep, dar sper sa nu avem parte de un crah ca am inteles ca un crah e ceva cah-caca; la religie singura chestie nasoala ar putea sa fie chiar sa vina sfarsitul lumii sau poate sa mai inceapa musulmanii vreun jihad... sau sa se uneasca toate religiile sub una singura, mondiala si globala (ca deja s-a inceput); in domeniul stiintei am o frica reala de posibilitatea ca inteligenta artificiala sa o ia razna si sa traim pe viu scenele din Terminator, pentru ca toti oamenii de stiinta sunt de acord ca robotii sunt viitorul si noi o sa ne dam la o parte; in rest... sa nu explodeze centrala de la Cernavoda, ca-s ai mei prin apropiere si sa nu se gandeasca vreun arabitoi sa-si puna o vesta de C4 pe el si sa faca frumos intr-o piata in care sunt si eu... Cam astea ar fi doleantele mele in privinta domeniilor "de oameni mari", cum le ziceam cand eram mic.
A! Ar mai fi o mica chestie, insignifianta as putea spune... N-ar strica sa intalnesc si eu o Ea anul asta... Nu, chiar deloc...
Sa vedem ce mai avem anul asta... Ar fi CE de fotbal din Austria-Elvetia, pe care o sa-l urmaresc intr-un mare stil la TV, pentru ca se suprapune cu - evident, nu-i asa? - sesiunea mea din vara. Deci ciuciu! mers la austrieci si vazut live! Dar fie el orice examen o fi, cand are Romania meci cu Italia, Franta si Olanda, ma lipesc de televizor. Desi nu cred ca exista profesor indeajuns de cretinoid sa puna un examen atunci cand nu vine nimeni. (Era unul odata la o emisiune TV, in timpul unei partide a nationalei de fotbal, si zicea ca poate sa se si strambe pe sticla, ca oricum nu-l baga nimeni in seama. Cred ca era Badea...) Tot din domeniul sportului, dar - culmea(?) - cu un impact mai mic asupra populatiei noastre mioritice, anul asta avem parte si de o Olimpiada, de data asta la Beijing (Apropo: de ce i se mai zice Peking capitalei chineze?!). Asta o sa tina intre 8 si 24 august, deci as putea sa ma duc sa o vad live, dar ceva imi spune ca n-o sa ma duc... Daca scriam asta ieri, as fi zis ca un alt eveniment ar fi Oscarul, unde ar fi trebuit sa il avem ca participant pe Mungiu, cu celebru-i "4, 3, 2", dar se pare ca Academia s-a gandit ca nu au trecut destui ani pana ca un roman sa obtina nominalizarea la vreun premiu... Dar marele, extraordinarul si gloriosul moment al anului 7516 de la Facerea Lumii este excursia mea la Hamburg, via Londra, din februarie. In principiu, trebuie sa ascult cum vorbesc niste experti de la Airbus si Lufthansa despre cabinele pilotilor. Dar se prevede si (macar) o betivaneala... Ar mai fi, apoi: momentul 16 iulie, cand mai
implinesc un an la aia deja parca prea multi; momentul 15 iulie, cand ne dau afara din camin,
deci se termina anul universtiar '07-'08, deci nebunia de vara incepe; 3 zile din iulie si august o sa fie Sensation White si Black, plus ceva mai slabutul si micutul Liberty Parade; in septembrie o sa mai adorm prin Vama la StuffStock (poate; depinde daca o sa mai fie sau nu preturi mari la bilete); tot prin august-septembrie am convocare la nationala aka sesiunea de restante; la urma vine fatidicul 1 octombrie cand incepe anul 4... Exista o mica posibilitate pentru un si mai mare, si mai extraordinar si si mai glorios moment decat Hamburgul: Scoala de Vara din Madrid, prin august, dar momentan e in faza de proiect, nu e nimic sigur; singurul defect al si mai gloriosului Madrid este faptul ca o sa fiu relativ departe de mare si asta tocmai pe timpul verii. Dar ma gandesc ca si spaniolii aia trebuie sa fi gasit o
modalitate sa ajunga la mare...
Rezolutii pentru 008 (ca sa zic ca baietasii) nu prea am. Sau nimic nou... Aceleasi chestii: sanatate, noroc la examene, ceva mai mult decat 0 noroc in dragoste si sanatate alor mei. A! Si sa am bani ca sa traiesc decent. Orice alta surpriza frumoasa e binevenita. Orice alta surpriza neplacuta e binevenita sa ajunga la altii. Asta ca sa nu ma acuze lumea ca sunt egoist...
In mod normal, acum ar trebui sa povestesc cat de minunat si de incredibil si nemaipomenit a fost anul 2007. Dar, pentru ca postul asta este dedicat oo8-ului, o sa zic doar atat: sper ca 007 sa fie mai plictisitor decat 008 :) , desi e destul de greu, pentru ca nu pot spune ca m-am plictisit vreun pic anul trecut.
Cat priveste domeniile mature gen politica, economie, religie, stiinte si mai stiu eu ce, nu le dau eu prea mare importanta, desi stiu ca au un impact major asupra mea, orice as face. Sper sa nu inceapa inca al treilea razboi mondial, ca n-am terminat facultatea; la economie nu prea ma pricep, dar sper sa nu avem parte de un crah ca am inteles ca un crah e ceva cah-caca; la religie singura chestie nasoala ar putea sa fie chiar sa vina sfarsitul lumii sau poate sa mai inceapa musulmanii vreun jihad... sau sa se uneasca toate religiile sub una singura, mondiala si globala (ca deja s-a inceput); in domeniul stiintei am o frica reala de posibilitatea ca inteligenta artificiala sa o ia razna si sa traim pe viu scenele din Terminator, pentru ca toti oamenii de stiinta sunt de acord ca robotii sunt viitorul si noi o sa ne dam la o parte; in rest... sa nu explodeze centrala de la Cernavoda, ca-s ai mei prin apropiere si sa nu se gandeasca vreun arabitoi sa-si puna o vesta de C4 pe el si sa faca frumos intr-o piata in care sunt si eu... Cam astea ar fi doleantele mele in privinta domeniilor "de oameni mari", cum le ziceam cand eram mic.
A! Ar mai fi o mica chestie, insignifianta as putea spune... N-ar strica sa intalnesc si eu o Ea anul asta... Nu, chiar deloc...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)