Am intrat de cateva minute in secta celor care au vazut "The Bucket List" si ma tot intreb - cam de pe la jumatatea filmului, de fapt - de ce am vazut numai reactii solemne de la cei care au avut norocul sa il vada inaintea mea, pentru ca pe mine, unul, m-a distrat foarte mult. Pentru cei care nu au vazut inca filmul, ii sfatuiesc sa il vada, pentru ca merita toate cele 97 de minute ale sale. Pentru ceilalti, pot sa citeasca ce scriu mai jos.
Nu o sa devin acum un critic de film si sa spun ce mi-a placut si ce nu, cum a jucat M. Freeman sau cum a jucat J. Nicholson, daca merita sau nu sa primeasca un Oscar in februarie anul viitor. Trebuie, totusi, sa amintesc de cateva lucruri din film care m-au impresionat si care m-au facut sa mai scriu ceva aici dupa atata timp... In primul rand, filmul este despre viata si moarte, despre cum iti vezi moartea cat esti in viata la fel de mult pe cat e despre cum iti vezi viata dupa moarte. Deci da, 2 batranei - m-am tot ferit sa folosesc cuvantul asta, dar nici o alta expresie nu merge - se hotarasc sa-si ia viata in maini cat inca o mai au si fac o lista cu chestii de facut - cam asta e pe scurt filmul. I-am vazut pe multi impresionati de idee, desi mai degraba cred ca erau impresionati de faptul ca cineva - fie el si un personaj de film - chiar a facut ceea ce orice om care stie ca o sa moara ar face. Nu, nu prea ma intereseaza ce ar face fiecare daca ar sti ca maine sau peste o luna sau un an ar muri, pentru ca raspunsul e gresit de la inceput, fiindca nici unul nu ar raspunde din pozitia de a-si trai ultimele zile. Chiar ma enerveaza sfatul ala "Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima!" pentru ca nu inteleg ce as mai avea maine de facut daca azi am trait tot ce merita trait...
Pe mine m-a impresionat altfel ideea. Mi-a adus aminte de lista pe care eu mi-o fac zi de zi, cu lucrurile pe care trebuie sa le fac inainte de a muri. Nu mi se intampla in fiecare zi sa mai notez ceva, dar uneori descopar un lucru pe care as vrea sa-l fac dar nu am cum acum, asa ca il trec pe lista mea din galeata. Nu e o lista scrisa, e doar ceva de tinut minte. Probabil d-asta nici nu am trait dupa dictonul Carpe Diem! si mi-am lasat lucruri de facut si pentru cand voi fi mai batran decat acum. Caci asa gasesc eu ca ea viata: uneori pur si simplu nu esti pregatit sa faci ceva, chiar daca e deosebit de important si, desi crezi ca e o sansa in viata, daca vrei cu adevarat, o sa mai ai o sansa si atunci stii ca vei fi pregatit. Poate e mai ciudat cum gandesc, poate prea putina spontaneitate, dar mie asa imi place :D
Cei doi eroi din film au avut norocul sa stie cand vor muri si si-au putut scrie si duce la bun sfarsit lista, pe cand marea parte din noi nu poate face asta. E dramatic sa ajungi la punctul in care sa nu mai ai ce sa bifezi de pe lista si sa ai multi ani de trait in fata. E g o l. Mi se face pielea de gaina numai cand ma gandesc... Sa nu mai ai pentru ce sa traiesti... brrr... Probabil d-asta mi-am si inceput lista, cand eram mic - nu cred ca iesisem din scoala primara - ca sa fiu sigur ca am pentru ce trai zilele urmatoare.
Per total, a fost o buna investitie in timpul meu sa vad acest film grozav. M-a inveselit foarte mult si mi se pare un foarte frumos tribut adus vietii. Arata foarte mult a ceea ce numesc eu "visul american". Hmm... Cred ca tre' sa mai notez ceva...
PS: Nu vi se pare ca e o alta versiune a Alchimistului lui Coelho?
Nu o sa devin acum un critic de film si sa spun ce mi-a placut si ce nu, cum a jucat M. Freeman sau cum a jucat J. Nicholson, daca merita sau nu sa primeasca un Oscar in februarie anul viitor. Trebuie, totusi, sa amintesc de cateva lucruri din film care m-au impresionat si care m-au facut sa mai scriu ceva aici dupa atata timp... In primul rand, filmul este despre viata si moarte, despre cum iti vezi moartea cat esti in viata la fel de mult pe cat e despre cum iti vezi viata dupa moarte. Deci da, 2 batranei - m-am tot ferit sa folosesc cuvantul asta, dar nici o alta expresie nu merge - se hotarasc sa-si ia viata in maini cat inca o mai au si fac o lista cu chestii de facut - cam asta e pe scurt filmul. I-am vazut pe multi impresionati de idee, desi mai degraba cred ca erau impresionati de faptul ca cineva - fie el si un personaj de film - chiar a facut ceea ce orice om care stie ca o sa moara ar face. Nu, nu prea ma intereseaza ce ar face fiecare daca ar sti ca maine sau peste o luna sau un an ar muri, pentru ca raspunsul e gresit de la inceput, fiindca nici unul nu ar raspunde din pozitia de a-si trai ultimele zile. Chiar ma enerveaza sfatul ala "Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima!" pentru ca nu inteleg ce as mai avea maine de facut daca azi am trait tot ce merita trait...
Pe mine m-a impresionat altfel ideea. Mi-a adus aminte de lista pe care eu mi-o fac zi de zi, cu lucrurile pe care trebuie sa le fac inainte de a muri. Nu mi se intampla in fiecare zi sa mai notez ceva, dar uneori descopar un lucru pe care as vrea sa-l fac dar nu am cum acum, asa ca il trec pe lista mea din galeata. Nu e o lista scrisa, e doar ceva de tinut minte. Probabil d-asta nici nu am trait dupa dictonul Carpe Diem! si mi-am lasat lucruri de facut si pentru cand voi fi mai batran decat acum. Caci asa gasesc eu ca ea viata: uneori pur si simplu nu esti pregatit sa faci ceva, chiar daca e deosebit de important si, desi crezi ca e o sansa in viata, daca vrei cu adevarat, o sa mai ai o sansa si atunci stii ca vei fi pregatit. Poate e mai ciudat cum gandesc, poate prea putina spontaneitate, dar mie asa imi place :D
Cei doi eroi din film au avut norocul sa stie cand vor muri si si-au putut scrie si duce la bun sfarsit lista, pe cand marea parte din noi nu poate face asta. E dramatic sa ajungi la punctul in care sa nu mai ai ce sa bifezi de pe lista si sa ai multi ani de trait in fata. E g o l. Mi se face pielea de gaina numai cand ma gandesc... Sa nu mai ai pentru ce sa traiesti... brrr... Probabil d-asta mi-am si inceput lista, cand eram mic - nu cred ca iesisem din scoala primara - ca sa fiu sigur ca am pentru ce trai zilele urmatoare.
Per total, a fost o buna investitie in timpul meu sa vad acest film grozav. M-a inveselit foarte mult si mi se pare un foarte frumos tribut adus vietii. Arata foarte mult a ceea ce numesc eu "visul american". Hmm... Cred ca tre' sa mai notez ceva...
PS: Nu vi se pare ca e o alta versiune a Alchimistului lui Coelho?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu