Am avut o saptamana de vacanta, probabil ultima saptamana cu adevarat de relaxare, caci ieri a inceput sezonul restantelor si o sa ma tot distrez... Dar sa ma bucur de ce am acum, cat mai am. Am fost acasa, apropo, la Mangalia. Era soare, batea putin vantul, iar marea era putin agitata... Pacat ca n-au infrunzit inca pomii asa cum imi place mie, sa fi simt ca a venit cu adevarat primavara. (Da, sunt ciudat, dar eu nu simt miros de primavara decat atunci cand copacii sunt infrunziti si iarba e verde, sa pot sa zburd. :D)
*Am fost la Constanta sa ii depun tatalui meu niste acte la Inspectoratul Teritorial de Munca. Cunosc drumul ala pe de rost. Cobor la gara, urc in 43 (sau in 40, dar niciodata nu urc in asta), merg mai multe statii, iau curba la liceul Mircea si apoi cobor. Ta-daaa: ITM! De data asta am avut parte de o mica surpriza "minoritara". De obicei n'am nimic cu copiii, dar atunci cand sunt galagiosi si incep sa debiteze tampenii doar pentru ca le place sa vorbeasca, ma cam scot din sarite. Am avut ocazia sa mi se cante "Avion cu motor" intr-o varianta proprie si personala a unei tigancuse care suna cam asa:
Avion cu motor,
Ia-ma si pe mine-n zbor
Si te cheama polonic!
Asta dupa ce maica-sa ii recitase, foarte sigura pe ea, versiunea ei de poezie. Pentru ca am zbierat la avioane poezioara asta (adica cea originala) de nu stiu cate ori, imi venea sa recurg la un gest de violenta si sa-i explic ca greseste si ca mai e un vers pe care il tot uita, plus ca ultimul era gresit. A! Am uitat sa spun ca a recitat/urlat astea trei versuri de vreo 30 de ori si ca era la vreun metru de mine si nu puteam sa o ignor...
*Am mai observat ceva, in scurta mea incursiune in Constanta. Am observat ca sunt foarte frumoase constantencele mele. In ora aia pe care am petrecut-o acolo, am vazut o multime de fete frumoase si acum nu ma refer la fete "bune", meltence d-alea de-si au locul pe trotuar, seara, in anumite intersectii. Nu. Am vazut gratie, am vazut gusturi bune si am mai vazut - la mai putine, ce-i drept! - si inteligenta la unele dintre ele. Ceea ce a fost putin ciudat, pentru ca gasculitele de obicei nu au nimic in capusor. E incredibila natura feminina!
*In disperare de cauza ca mi s-a sters tot trecutul informational (un mos dobitoc mi-a sters tot hardul), am cautat pe net sa vad daca mai exista o poezie pe care am scris-o in liceu si pe care nu o mai gaseam. Am gasit-o si v-o impartasesc:
AWAY...
Away from you my mind has gone,
No sorrow, no guilt do I feel.
From all the wonders you have done
The greatest was by far the steal,
Unfortunately, of my heart.
Thus, you and I are now apart…
I must confess, I can’t forget
Your gentle touch in pale moonlight,
The world we dreamed, the place we sat,
The sweetest kiss for sweet “good night”.
Along with you, they, too, are gone.
(I really thought you were the one…)
The world is all around me, not within!
I only live because you taught me how:
No hopes can touch me and no sin,
No smile, no beauty and no vow.
No dream can hurt me now, you know,
No childish laugh, no purest soul…
Time heals my wounds, but not my scar –
My only proof you did exist.
But I’ve survived alone, so far,
So go away, my mind’s dark mist!
I’m lonely, but I’m free, at last!
…With these last words I throw away my past.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu