De la mare...

Am avut o saptamana de vacanta, probabil ultima saptamana cu adevarat de relaxare, caci ieri a inceput sezonul restantelor si o sa ma tot distrez... Dar sa ma bucur de ce am acum, cat mai am. Am fost acasa, apropo, la Mangalia. Era soare, batea putin vantul, iar marea era putin agitata... Pacat ca n-au infrunzit inca pomii asa cum imi place mie, sa fi simt ca a venit cu adevarat primavara. (Da, sunt ciudat, dar eu nu simt miros de primavara decat atunci cand copacii sunt infrunziti si iarba e verde, sa pot sa zburd. :D)

*Am fost la Constanta sa ii depun tatalui meu niste acte la Inspectoratul Teritorial de Munca. Cunosc drumul ala pe de rost. Cobor la gara, urc in 43 (sau in 40, dar niciodata nu urc in asta), merg mai multe statii, iau curba la liceul Mircea si apoi cobor. Ta-daaa: ITM! De data asta am avut parte de o mica surpriza "minoritara". De obicei n'am nimic cu copiii, dar atunci cand sunt galagiosi si incep sa debiteze tampenii doar pentru ca le place sa vorbeasca, ma cam scot din sarite. Am avut ocazia sa mi se cante "Avion cu motor" intr-o varianta proprie si personala a unei tigancuse care suna cam asa:

Avion cu motor,
Ia-ma si pe mine-n zbor
Si te cheama polonic!

Asta dupa ce maica-sa ii recitase, foarte sigura pe ea, versiunea ei de poezie. Pentru ca am zbierat la avioane poezioara asta (adica cea originala) de nu stiu cate ori, imi venea sa recurg la un gest de violenta si sa-i explic ca greseste si ca mai e un vers pe care il tot uita, plus ca ultimul era gresit. A! Am uitat sa spun ca a recitat/urlat astea trei versuri de vreo 30 de ori si ca era la vreun metru de mine si nu puteam sa o ignor...

*Am mai observat ceva, in scurta mea incursiune in Constanta. Am observat ca sunt foarte frumoase constantencele mele. In ora aia pe care am petrecut-o acolo, am vazut o multime de fete frumoase si acum nu ma refer la fete "bune", meltence d-alea de-si au locul pe trotuar, seara, in anumite intersectii. Nu. Am vazut gratie, am vazut gusturi bune si am mai vazut - la mai putine, ce-i drept! - si inteligenta la unele dintre ele. Ceea ce a fost putin ciudat, pentru ca gasculitele de obicei nu au nimic in capusor. E incredibila natura feminina!

*In disperare de cauza ca mi s-a sters tot trecutul informational (un mos dobitoc mi-a sters tot hardul), am cautat pe net sa vad daca mai exista o poezie pe care am scris-o in liceu si pe care nu o mai gaseam. Am gasit-o si v-o impartasesc:

AWAY...

Away from you my mind has gone,
No sorrow, no guilt do I feel.
From all the wonders you have done
The greatest was by far the steal,
Unfortunately, of my heart.
Thus, you and I are now apart…

I must confess, I can’t forget
Your gentle touch in pale moonlight,
The world we dreamed, the place we sat,
The sweetest kiss for sweet “good night”.
Along with you, they, too, are gone.
(I really thought you were the one…)

The world is all around me, not within!
I only live because you taught me how:
No hopes can touch me and no sin,
No smile, no beauty and no vow.
No dream can hurt me now, you know,
No childish laugh, no purest soul…

Time heals my wounds, but not my scar –
My only proof you did exist.
But I’ve survived alone, so far,
So go away, my mind’s dark mist!
I’m lonely, but I’m free, at last!
…With these last words I throw away my past.

Ar cam fi cazul...

...sa nu ne mai ascundem dupa deget si s-o spunem pe fata ca s-a ales praful de planeta asta de cand ne-am facut noi mai destepti si am inceput sa inventam cate chestii, fara sa ne mai uitam si in jur.
Am vazut aseara un film care m-a impresionat profund. Se numeste Earth si este vorba despre viata de pe Terra, mai putin singura specie distructiva global, adica noi. Si am vazut acolo cum speciile pe cale de disparitie mor si noi nu facem nimic sa prevenim asta. Pur si simplu stam cu mainile in san si ne uitam cum rudele noastre indepartate mor de foame sau de sete, pentru ca noi le-am luat hrana si apa de la gura...
Am aflat din film ca padurile ecuatoriale insumeaza doar 3% din suprafata terestra, in schimb contin 50% (!!!) din totalul de specii de plante si animale de pe glob. 50%!!! Si, cu toate astea, padurile ecuatoriale se defriseaza in nestire, desertul inainteaza cu o viteza impresionanta (Sahara, daca imi amintesc bine minte, se avanta cu 12 km/an), animalelor le e din ce in ce mai greu sa gaseasca apa sau hrana.
Am vazut, tot in film, cum un grup de lei a rapus un elefant. Un elefant?! Dar parca elefantii erau animalele alea de nu-stiu-cate tone, cu fildesii aia ascutiti, care daca se ridica o data in picioare, te strivesc ca pe un vierme?! Cum sa poata un grup de lei sa patrunda pielea aia care are si 3 cm grosime?! Cum? Simplu: de foame! Am infometat saracele animale intr-atat incat acumsunt cu toate disperate. Legea junglei s-a schimbat putin. Acum nu cel mai puternic supravietuieste, ci cel care supravietuieste, supravietuieste...
Este general acceptat ca omul nu trebuie sa intervina in viata animalelor. Daca un animal salbatic moare langa tine, ar trebui sa-l lasi, pentru ca legea junglei a fost prea severa cu el si a fost pedepsit. Ce sadic! Vai, nu! Nu putem sa intervenim, pentru ca rupem lantul trofic! Serios? Si pana acum ce am facut? N-am distrus TOT deja? Mai conteaza acum, in ceasul al 12-lea, cand peste 100 de ani Dumnezeu stie cate specii de animale o sa mai supravietuiasca incalzirii globale pe care inconstienta noastra a creat-o? Mai conteaza daca dam o mana de ajutor animalelor care sunt, saracele, pe duca? Oricum or sa moara! Ne-am asigurat deja de asta... Macar sa avem putin grija de ele asa, din vinovatie...
Evident, solutiile pentru incetarea activitatilor care provoaca incalzirea globala sunt la indemana oricui. Toti le cunosc si toti se feresc de ele. Pentru ca egocentrimul nostru inconstient si interesele corporatiilor multinationale primeaza asupra vietii. De ce? Pai, oricum or sa moara... Ma intreb, uneori, cum pot astfel de oameni sa doarma noaptea...

Vegetale

Sunt plictisit, deci vegetez pe scaunul asta si n-am chef sa fac nimic, dintr-o suma de factori care da ceva cu LN... Asa ca hai sa mai zic si eu ceva, ca n-am mai activat de ceva timp...

*De cateva zile, cineva de la Yahoo! vrea sa faca cunoscut faptul ca eu sunt ceva mai special si iesit din comun sau poate ca au descoperit ca am ceva sange albastru in mine, caci toti mai multi posesori ai ID-ului meu de messenger ma acuza ca am o coronita in dreptul numelui. Iar eu habar n-am ce cauta acolo :D

*Vineri seara a fost prima petrecere EUROAVIA Bucuresti. Mai exact, dupa ce am vizitat Observatorul Astronomic, am fost in clubul El Grande Comandante unde am petrecut pana spre ora 3 dimineata. Sa tot fi fost vreo 10-15 care au mers si in club, din cei 20-30 care au venit la observator. Am vazut si eu pentru prima data inelele lui Saturn. Tot e ceva! Cat despre party, a fost marfa! M-am distrat! :D

* Maine sunt Floriile si am doi sarbatoriti dintre apropiati. Sora si fostul coleg de camera. Se preconizeaza o zi inceputa cu tort si terminata cu bere. Tortul il dau eu, berea sper sa o primesc. Am o cofetarie proprie si personala unde merg sa savurez cea mai buna frisca pe care am mancat-o vreodata. Tot de-aici i-am luat sora-mii tortul si acum doi ani, asa ca nu o sa stric traditia. Cat despre bere, tot traditia impune ca fostul coleg de camera, actual vecin (perete-n perete cu mine), sa faca cinste de zilele lui. Si momentan mi s-a deschis apetitul de bere. O fi de la astenia asta de primavara...

*Aseara in club am luat contactul din nou, dupa un an de abstinenta, cu o tigara. Tentatia a fost prea mare, toata lumea din jurul meu fuma. Am zis ca oricum fumez pasiv, macar sa vad care mai e faza. Am luat o tigara, in strigatele de disperare ale tuturor din jurul meu, si am aprins-o. Am tras un fum si am aruncat-o. Se vede ca m-am lasat. A avut un gust teribil. Am pasat-o unui coleg care a fost bun cu mine si m-a ajutat la greu, fumanand-o el. M-am lecuit de fumat pentru cel putin inca un an...

*Sunt inca nehotarat unde sa fac Pastele. Traditia si obiceiurile ma cheama acasa, printre ai mei, la ciocnit oua rosii si mancat drob de porc (sic!), dar anul asta am primit o invitatie departe de casa, cu fostii colegi de camera, de la actualul coleg. Om trai si om vedea...

Avand in vedere ca am trecut in maine, tuturor celor cu nume de flori, indiferent de varsta, culoare sau sex :D le urez sa traisca cu numele si sa nu uite ca e ziua lor si sa faca cinste :P La multi ani!

Jurnal de calatorie

Ganduri la cald dupa intoarcerea din Olanda si Belgia... Am stat in Delft, pe langa Haga, la un hostel care fusese depozitul de munitie al localitatii. Sau cel putin cele doua cladiri de pe lacul de langa erau...

20.03.2009 Prima zi... Am ajuns seara pe la 6-7, eram obosit si nu voiam decat un pat in care sa zac si sa-mi odihnesc putin raceala/gripa pe care o adusesem cu mine. M-au intampinat binevoitoare cateva sticle de bere, acompaniate de niste sarbi, italieni si nemti. Mi-am intalnit pentru prima oara seful de la Public Relations Working Group (PR WG) si am avut o parere cam proasta la prima vedere, date fiind stangaciile de care dadea dovada. Prima impresie pentru conditii a fost una foarte proasta: o camera cu 6 paturi suprapuse, fara plapuma sau asternuturi, cu o perna minuscula ca si inexistenta, toate asezonate cu un frig de-ti inghetau oasele. Bine macar ca am avut insipiratia chiar sa-mi iau sacul de dormit, desi initial am crezut ca olandezii nostri fac o gluma proasta si conditiile ar fi mult mai bune. M-am inselat...

21/03 A doua zi am mers la un simpozion organizat cu ocazia aniversarii celor 50 de ani de existenta a asociatiei noastre studentesti, EUROAVIA. S-a stat la taclale, au venit invitati de seama si a fost un moment cu adevarat emotionant cand unul dintre vicepresedinti a citit scrisoarea adresata noua de fondatorul organizatiei, Jean Roeder, fost vicepresedinte la Airbus. Apoi alte taclale peste taclale... Seara am avut parte de o gala, la hotelul Engels din Rotterdam, unde ni s-au pus pe masa doua feluri de mancare cam varza. Toata lumea a fost dezamagita de meniu. Momentul fun al serii a fost urarile fostilor membrii ai asociatie, care au venit si ei la gala si ne-au povestit de cum era cand erau ei tineri. Si adevarul ca era altfel... La ora 11 ne-am mutat la restaurantul de pe acoperis, care ne oferea o panorama a intregului oras, pacat ca fix in fata noastra era un santier :( Alte injuraturi si-au mai luat organizatorii si pe faptul ca a trebuit sa ne platim consumatia. 2,50 euro pentru o bericica a.k.a. "pisat de cal" de 250 ml e cam mult... Colac peste pupaza, au mai adus si doi DJ care puneau numai muzica house, pe care noi nu prea puteam sa o dansam, asa imbracati in costume/rochii cum eram. Buuuu!

22/03 In ziua urmatoare au plecat cativa dintre cei care au participat la gala si nu participau si la congres. Noi am dormit bine mersi pana pe la 10 (noaptea trecuta am stat pana la 4) si apoi am luat micul dejun: sendvisuri cu cascaval, sunca, salam, margarina, Nutella sau marmelada, dupa cum voia fiecare sa combine. Dupa am mers in Amsterdam si ne-am plimbat. A fost interesant, dar nu ce ma asteptam. Am fost si in Red Light District, dar doar sa aruncam o privire la fetitele din geam, caci apoi imediat am plecat in Delft. Restul care ramasesera la hostel facusera un tur al orasului. Boriiiiiiing...

23/03 Prima zi de Congres. E vorba de EMEAC (Electoral Meeting of EUROAVIA Congress), eveniment care se intampla o data pe an, in martie. S-au citit rapoarte locale, s-au prezentat rapoarte ale WG-urilor, s-a votat o motiune (pe care initial o sprijinisem si eu ca unul dintre cei care au propus-o, ca apoi sa ma sucesc si sa nu-mi mai convina si, intr-un final, sa fiu de acord cu ea :)) ) si s-a vorbit intr-una. Politica curata, politica studenteasca, dar in cea mai pura forma. Din 2 in 2 ore aveam o pauza de cafea, caci adormeam in masa, iar la pranz am avut nespusa surpriza sa descoperim ca pranzul nostru consta in sendvisuri cu carne. Am ramas tampiti. Credeam ca e o gluma, dar olandezii nu prea stiu de gluma cand vine de masa lor traditionala, sendvisul... Seara a fost Spirits' Night, un moment in care se incearca bauturile traditionale ale fiecare asociatii afiliate (Afiliated Society - aceasta fiind denumirea fiecarei organizatii locale; a nostra, de ex, era AS Bucuresti), deci matoleala a fost la ordinea zilei si toata lumea era vesela si imbujorata.

24/03 Same ol' stuff... Aceeasi balmajeala, aceeasi politica, nimic nou. Doar ca ni s-a spus ca trebuie sa ne facem singuri pranzul - adica sendvisurile. Iar la micul dejun a mancat cine s-a trezit mai devreme, caci nu era chiar asa de multa mancare. Am mai observat ca olandezii nu prea stiu ce e aia politete, caci de dimineata au intrat in camera fetelor fara macar sa bata la usa, iar la noi cand a intrat idiotul in cauza a inceput sa urle din toti rarunchii "Wake up!!!!" de parca era bombardament. Cu greu ne-am abtinut sa nu-i sfeclim vreo doua...

25/03 Intr-a treia zi de congres am mers la ESTEC (European Space Research and Technology Centre) din cadrul ESA (European Space Agency), unde, dupa vreo 40 de minute de cuvantare adormitoare, ni s-a prezentat intr-o maniera la fel de distractiva interiorul Statiei Spatiale Internationale (ISS). A urmat pranzul la facultate, tot sendvisuri si tot injuraturi pentru organizatori. Dupa pranz ni s-a prezentat programa de Master a universitatii din Delft. Interesanta, mai ales ca am dat peste o profesoara romanca care a terminat chiar facultatea mea.

26/03 Joi s-au prezentat alte rapoarte si s-a vorbit de alte chestii. Evident ca nu le tin minte pe toate, doar pe a noastra, care a iesit cam praf, caci colegul insarcinat a inceput sa bata campii si sa zica tampenii. Bine ca nimeni altcineva nu stia ca vorbeste prostii :D S-a lasat pe a doua zi alegerea noii conduceri a organizatiei.

27/03 In ultima zi de congres s-au votat candidatii. De la 2 la 9:30 seara numai asta am facut. 4 candidati pentru 5 locuri. Fiecare candida pentru o alta pozitie, deci nimeni nu avea contracandidati. Cu toate astea, primul a avut o prezentare a candidaturii de vro 15 min, apoi a fost luat la intrebari de congres vreo 2 ore si inca o ora s-a dezbatut, fara el de fata, modul cum s-a prezentat. Cam asa a fost la primii doi, care au ocupat cam 5-6 ore din cele 7. Cu ceva emotii si cu ceva voturi impotriva (mai ales pentru candidatul la sectretar, pe care l-am facut sa spuna ca uraste italienii, lucru pe care l-am regretat mai tarziu, acesta fiind chiar seful meu de la PR WG), au fost alesi toti candidatii si toata lumea a rasuflat usurata. Bucurie mare pe toata lumea, s-a sarbatorit cu pizza si suc (moca!!!!), dupa care am primit niste tricouri cu sigla organizatiei pe ele si ne-am imbarcat intr-un autoca cu destinatia Dodrecht (sau cum i-o zice...). Momentul cu adevarat amuzant al serii a fost cand unul dintre organizatori ne-a zis ca dupa parerea lui a fost un eveniment reusit, la care toata lumea a inceput sa se uite pe pereti sau pe geam ca si cand n-ar fi auzit =))

28/03 Conditiile de la hostelul unde am fost cazati au fost de Ritz, comparativ cu grota in care locuisem pana atunci. Eram pur si simplu uimiti. La pranz eram deja in tren spre Bruxelles, unde am ajuns pe la 3. M-a costat 45 de euro o noapte intr-o camera cu pat dublu, dar nu-mi mai pasa. Dupa ce ne-am cazat am luat la pas Bruxelles-ul si am ramas cu gura cascata: fata de olandezii nesimtiti, belgienii erau niste ingeri. Si orasul si oamenii m-au cucerit iremediabil. M-as muta acolo fara nici o ezitare. N-am apucat sa intru in nici o cladire, caci era duminica, dar am vazut arhitectura superba a cladirilor medievale. M-a dat pe spate orasul asta. Pacat de franceza mea praf... Seara m-am uitat la meci :)) si am vazut cum si-a luat bataie Belgia de la Bosnia. Am avut satisfactia vecinului cu capra moarta ca si altora li se mai intampla chestii d-astea...

29/03 Am plecat cam trist si fara chef spre Charleroi :( Mai voiam o saptamana in Bruxelles... Alta data...