Iunie 2009
Luna asta a fost plina. Ramasesem cu multe restante, vreo 8 cred, si eram foarte in pom pentru licenta. Care licenta era si acolo in pom, langa mine, pentru ca o lasasem pe planul doi, ca sa ma axez pe examenele pe care le mai aveam de luat si de care depindea ea, licenta mea draga.
Si m-am zbatut si am dat din coate si am incercat cum n-am mai incercat de la sesiunea de restante din toamna trecuta. Si cu chiu, cu vai, mi-am luat mare parte din restante.
In alta ordine de idei, incepuse vara si eu aveam un mare chef sa merg acasa sa fac o baie in mare. La inceputul lunii am fost un week-end acasa, in ideea ca gata! de-acum incep treaba si nu mai am timp de chestii fun. Si am avut dreptate, evident...
Iulie 2009
Luna mea aniversara m-a prins in focurile ultimelor examene care ma calificau pentru licenta. Si am facut pe dracu-n patru si am pierdut nopti (nopti care s-au dedus din noptile pe care le-am dormit pana la pranz si nu am fost la ore) si mi-am luat toate restantele. Dar cine sa se gandeasca ca tocmai anul 4 sa-mi fie fatal?! De la o prostie de incurcatura de ora de examen (am inteles "doua" in loc de "noua"), a trebuit sa mai dau examenul o data. Si l-am picat. Si inca o data. Si m-a picat cu zbieraituri si dus la secretariat de profu cu de unde am luat eu numarul lui de telefon si cu o intalnire de gradul III cu secretarele care normal ca au mintit si au zis ca nu mi l-au dat ele. Bullshit! Deci, per total, licenta a fost ratata la mustata de un examen cu un prof cretin...
In alta ordine de idei, ziua mea m-a prins pentru prima oara in Bucuresti si pentru prima oara nu am facut baie in mare cu ocazia asta. A avut grija de mine sora mea si prietenul ei, dar lipsa prietenilor cu care mergeam si petreceam in vara si-a spus cuvantul asupra moralului meu.
Am ajuns acasa pe undeva pe 20 iulie, dar nu am zabovit decat vreo saptamana sau doua, pentru ca am fost rechemat in capitala pentru proiectul Air Cargo Challenge, unde trebuia sa imi aduc contributia ceva mai semnificativ (pana atunci contribuisem doar la raport si la o observatie in urma caruia avionul a trebuit taiat in doua, ca era proiectat gresit).
August 2009 - The ACC'09 Experience
Eee, da! Uite o luna de neuitat si care o sa se cheme in mod oficial luna Air Cargo Challenge pentru mine, de-acum inainte! Dupa cum zicea, am stat prima saptamana din august in Bucuresti, sa lucrez la aripioare de avion. Am plecat, apoi, acasa, unde am stat pana pe 21, cand m-am intors in capitala, pentru ca trebuia sa mergem la finala competitiei, in Portugalia.
Am plecat pe 23 din Bucuresti, cu un minibus de 25 de locuri, cu care trebuia sa parcurgem cei 3640 de km (conform Google maps) in 5 zile. Si normal ca am reusit, na!
Ne-a luat atat de mult pentru ca ne-am oprit prin mai multe orase. Primul popas a fost in Budapesta, la bozgori, cum le mai zic unii. E dragut orasul, mai ales ca o parte se cheama Buda si una Pesta. (Ca sa ne aducem aminte care parte e care, ziceam ca Buda - Veceul :D - e pusa in deal, ca sa ajunga tot produsul finit acolo jos, in vale, de unde se formeaza Pesta - Boala.)
Dar trebuie sa recunosc ca are si partile ei bune. Adica Dunarea e fenomenala noaptea, cand sunt atatea poduri luminate si creeaza o atmosfera d-aia de luat prietena si pupacit, la un pahar de sampanie. Bine macar ca am avut sampanie!
In ziua urmatoare am facut un mic popas prin Austria, la Minimundus, langa Klagenfurt. Acolo am vazut tot felul de chestii in miniatura. Era si Romania reprezentata de Manastirea Curtea de Arges.
Apoi ne-a oprit tocmai in Italia, la Venetia, pe care am avut ocazia sa o vizitam a doua zi. Deci da, Venetia! Stiti: canale si canalute, Piata San Marco si Palatul Dogilor, gondole si o groaza de vaslasi dispusi sa-ti ofere o mega-reducere, de la 100 la 70 de euro pentru o plimbare cu ei. Da, da! Aia cu Carnavalul cu masti de corbi, aia fara linie de autobuz, doar linii de vaporase, cu aceleasi cladiri vechi de 500 de ani care stau pe aceleasi trunchiuri de copaci cel putin la fel de vechi... Cred ca stie toata lumea cum e cu Venetia. Intr-un cuvant: superb!
Apoi am plecat spre Franta, destinatia fiind Nice, dar ne-am rugat de profi si de soferi sa facem un popas si prin Monaco, ca cine stie cand am mai avea ocazia sa il vedem... (Itinerariul dinainte stabilit prevedea o alta cale de intoarcere, evitand sudul Frantei si Italia cu totul.)
In Nice am facut baie in Marea Mediterana, intr-o apa atat de sarata ca iti venea sa plangi.
Ne-am oprit, in seara urmatoare, in Pirineii francezi, in Peau. Acolo am facut cunostinta cu berea frantuzeasca si cu barurile mici si cochete de la colt de strada.
In ziua urmatoare a venit randul Oceanului Atlantic. Scurtul popas in San Sebastian (Spania) a reprezentat ocazia perfecta sa ne balacim in ocean si sa admiram pentru prima oara live, niste surferi in actiune.
Seara am ajuns la destinatia finala, Covilha, Portugalia, un oras de vreo suta de mii de locuitori, care se desfasoara pe versantul unui munte. Astfel ca diferenta de nivel de la cea mai joasa zona a orasului si cea mai inalta e de vreo 500-600 m, asa ca nu e de mirare ca toate drumurile din oras urca sau coboara, dar niciodata nu sunt orizontale.
Concursul a durat 3 zile: o zi prezentarea raportului, o zi de zbor exclusiv si o zi de zbor si de premiere la cina festiva. Noi am luat locul 11 din 20 si ceva de echipe. A fost binisor, pentru inceput.
Petrecerea dintr-una din seri a fost totala! S-a lasat cu ambulanta, dormit pe banca din fata clubului, alergat ca bezmeticii pe strada si multiple pierderi de memorie. (Eu inca nu-mi aduc aminte cum am ajuns de la bar in club...)
Intoarcerea era preconizata sa aiba 3756 km, pentru ca in Franta urcam spre nord, pe Valea Loarei si treceam prin Elvetia, evitand Italia si Slovenia. Nu ne-am mai oprit in San Sebastian la o baita in Atlantic si am mers snur pana in Bordeaux.
Urmatoarea zi a fost ziua catelelor. Loches, Chambord, Chenonceaux. Cum zice englezu': awesome!
Vremea s-a stricat destul de rau de cand intrasem in Franta si totul arata mai trist si mai... bacovian. Nici in Dijon, unde ne-am oprit, nu era mai placut. Si numai asa, de chestie, nu mi-am luat 27826987 de borcane de mustar cum si-au luat ceilalti si tot d-asta nici n-am vrut sa gust. Adica, wft?! Vin intr-un oras sa-mi iau mustar?! M-am dilit?!
In Basel, a doua zi, am vazut pentru prima oara monede de 1/2 de franc francez. Si un tramvai cu cap de porcusor.
Am trecut si pe la Lacul Constanta, unde m-am razboit cu lebada cea naravasa, ca sa poposim undeva langa Innsbruck, unde s-au tinut 2 Olimpiade de Iarna.
Am trecut si prin Salzburg, orasul lui Mozart, dar n-aveam nici un chef de el, ca voiam sa ma dau in saniuta...
Oprirea a fost in Viena si itinerariul de seara a fost acelasi ca cel pe care mi l-am facut singur in 2008.
A urmat Budapesta din nou si in ultima zi am taiat toata Romanica.
Un comentariu:
ce de poze frumoase! Imi fac o pofta nebuna de distractie! :)
Trimiteți un comentariu