Cadouri de craciun

Vine Craciunul... Spiritul Craciunului sta - asa cum stie toata lumea - in cadouri. Dar nu e vorba de genul de cadou pe care il vezi primul si il cumperi ca sa scapi mai repede, ci de cadourile care se potrivesc, care inseamna ceva atat pentru cadorisit, cat si pentru cadorisitor (daca exista cuvantul asta in limba romana :D). Sau cel putin asa vad eu lucrurile, desi stiu multa lume care face cadouri fara pic de valoare sentimentala, caci, pana la urma, in valoarea sentimentala se masoara un cadou; altfel, e doar
pomana.
In fiecare an, cu cateva saptamani inainte de Craciun, stau sa ma gandesc ce mi-as dori drept cadou pentru anul respectiv. De cele mai multe ori, lista incepe cu "Sa nu fiu singur", caci asta mi se pare cel mai dureros. Cum nu pun prea mare pret pe cadourile materiale (cum am zis, alea nu mi se par cadouri in sensul propriu), lucrurile din categoria "bani si premii" sunt undeva la sfarsitul listei de fiecare data. Cadoul general numit "sanatate" nu prea figureaza pe lista mea, pentru ca tine doar de mine daca sunt sanatos sau nu. Deci, daca nu sunt tembel si nu fac baie imbracat iarna in mare, nu prea are ce sa mi se intample. La partea cu "familie&prieteni", cer de fiecare data sa ramana macar atatia cat sunt, preferabil sa se inmulteasca. La capitolul sentimental, cer ca macar data viitoare sa nu apara iar neprevazutul si sa imi dea iar un sut unde ma doare mai tare (asta e cu schepsis, ca sunt doua locuri care dor mai tare ;) ) si sa fie mai mult noroc data viitoare. Desi de fiecare data imi promit ca nu exista o data viitoare, inner selful meu stie ca glumesc. La partea financiar-banoasa, cer sa existe, atat. Daca n-o curge, sa pice. Nu mi-am dorit, n-o sa-mi doresc si n-o sa-i doresc nimanui bani de Craciun. E cel mai nasolo-tristo-penibilo-neplacut cadou de dorit.
Anu asta o sa fie altfel. Lista mea o sa aiba o singura liniuta si in dreptul ei o sa scrie asa: "Vreau sa stiu ce vreau." Nu cer prea multe, nu?

ceva trist

Alexandra zicea intr-unul din ultimele posturi de pe blogul ei ca nu e bine sa asculti melodii triste daca esti trist si poate nici daca nu esti, caci poti deveni. Dar melodia asta nu e trista, mi se pare doar ca ma calmaneaza, ma linisteste... si ma face sa-mi amintesc lucruri pe care cu incrancenare am incercat si inca incerc sa le uit. Lucruri care dor mai rau decat atunci cand mi-a cazut ibricul cu apa fiarta pe picior si care lasa cicatrici mai adanci decat cele facute de leagan cand era sa ma omoare. De multe ori m-am intrebat cum ar fi fost daca ar fi tintit mai jos...
Dintre toate, cel mai tare si mai adanc doare singuratatea, cu care ma impacasem de la o vreme. La fel de naturala ca ploaia si marea, singuratatea era mereu alaturi de mine: cand ma plimbam prin parc, cand urmaream un film, cand ieseam cu prietenii si, mai ales, in multime... (Cat de singur ma simt intr-o mare de oameni! Parca as fi la o galerie de arta, admirand niste tablouri...) Am acceptat-o de mult timp si a fost langa mine si in momentele acelea in care simteam ca am gasit-o pe EA, doar pentru a-mi reaminti ca singuratatea mi-e partener fidel. Si mi-a fost! A incuiat usita catre sufletul meu si a si aruncat cheia. Sau poate eu am aruncat-o, intr-un alt moment in care ascultam melodii care nu sunt triste dar care te intristeaza mai rau ca o inmormantare.
Hmm... Am zis "suflet". Incep sa nu mai inteleg ce e ala, mi se pare doar o forma mai scurta a cuvantului "constiinta", dar care contine iluzia ca depinde de sentimente, cand, de fapt si de drept, tot de ratiune depinde. Pai, nu e clar?! Daca nu ai sta sa judeci (sa constientizezi) cum si de ce ti se intampla ceva nasol, nu te-ar mai durea, adica nu ai mai simti deceptia de a (te) fi inselat. Nu asta e durerea sufleteasca? Dar suna mai frumos "suflet" decat "constiinta", pentru ca sufletul trebuie sa fie creatia lui Dumnezeu, pe cand constinta e creatia propriilor noastre regrete...
Singuratatea asta e foarte cruda, de la o vreme, pentru ca nu imi mai lasa chef si pofta de nimic altceva. Tot ce fac in ultimul timp e sa o constientizez la infinit, ca pe o problema careia nu ii poti gasi o solutie. Nu mai am timp sa ma bucur de lucrurile care inainte ma destindeau; acum totul pare fara rost pentru ca simt ca lipseste ceva care sa le dea sens si forma... Si acum ajung la cea de-a doua durere: dupa atata timp de... fiit fara rost, nici nu pot sa mai simt cum trebuie. Ma simt ca un copac ciuntit de crengi... Nu mai simt uimirea cand descopar ceva incredibil/imposibil, nu mai simt aceeasi bucurie cand primesc cadoul pe care il asteptam de multa vreme, nu mai simt durerea din suflet cand aflu de moartea cuiva, nu mai pot sa plang cand simt nevoia. Am descoperit ca, de la o vreme, cantaresc viata din jurul meu mai mult cu rigla si compasul decat cu sufletul si inima... orice ar fi ele. Nu mai dau evenimentelor sentimente, ci procente de posibilitate, cauza si efect; nu mai vad culori, ci doar forme; parca nu mai traiesc, ci tin o statistica... Am vazut cand eram mic un film despre un baiat care i-a descris unei fete oarbe culorile dandu-i sa simta caldura si-asa as vrea sa ma educe si pe mine cineva acum...
In melodie cantareata vorbeste la sfarsit de "laundry and dishes" si probabil aici a fost momentul in care m-a atins: mi-e dor de nimicuri, de chestii aiurea facute degeaba sau pentru ca trebuie, dar care ma enerveaza, de dormit alaturi de ea, de freza aiurea si fata ei somnoroasa dimineata, de ciorba prea acra pe care trebuie sa o mananc din politete fata de ai ei, mi-e dor sa-mi stinga tigara incruntata ca sa nu mai fumez sau sa ma stranga de mana de frica cand se balanseaza barca... mi-e dor de multe lucruri fara importanta, dar care insemnau atat de mult. Nu, nu plang acum dupa fosta, dar mi-e dor de genul de timp pe care il petreceam impreuna. In mod sigur asta nu s-a intamplat cu cine a mai ascultat melodia, dar atunci cand am auzit-o eu pentru prima oara am simtit cum camera se umple cu un fel de ceva cald si dinauntru si parca am vazut in jurul meu tocmai acele clipe de care mi-e atat de dor si pentru cateva clipe am simtit ceva din nou, dar mi-e prea greu sa definesc acel ceva.
Dar efectul a fost de scurta durata, pentru ca am cazut in extrema cealalta, in care imi aduceam aminte ca imi aduc aminte doar. Si ma simteam pe dinauntru asa de gol, ca un balon umplut cu aer, adica cu nimic, si ma intrebam "Oare daca ma intep fac si eu fâss?" dar imi reveam repede, pentru ca probabilitatea ca eu sa fiu pe dinauntru gol si toata masa mea sa se stranga in cateva locuri foarte dense este prea mica pentru a fi luata in seama.
Of... nici nu mai stiu ce sa spun, desi stiu ca mai sunt atatea de spus...

Ziaristica

     Am obiceiul, ca multi altii, sa citesc seara ziarele care vor aparea dimineata. Nu sunt 
cine stie ce cititor fidel al vreunei publicatii, dar, din lipsa unui televizor care sa ma tina la curent cu ce se intampla pe la noi si prin lume, ma multumesc sa citesc cateva articole. Prefer, insa, ziarele care au ceva de spus despre un subiect, care stiu sa analizeze cat mai obiectiv o situatie si 

nu cele care fac bani numai pe stiri "senzationale", gen Elodia, sau care imi dau mie detalii inutile despre viata nu stiu carei vedete, de parca vedetele nu au dreptul la viata privata...
     Dintre toate publicatiile din categoria "si celelalte", cel mai mult ma deranjeaza "Libertatea", cel mai bine vandut ziar din tara. De ce e cel mai bine vandut ziar? Pentru ca in fiecare dimineata sunt cativa batrani sau cativa aurolaci care incearca sa faca un ban cinstit vanzand ziarul la metrou sau in intersectii, cand e rosu si soferii stau degeaba. De ce ma deranjeaza? Pai... ar fi mai multe motive. S-o iau pe rand. In primul rand pentru ca articolele pe care le contine in paginile sale sunt de o idiotenie exemplara, cu putine exceptii - singura la care ma 
gandesc acum este editorialul, unde mai gasesti cateva pareri inteligente. Toate articolele sunt profund mediocre, se adreseaza unui nivel de cultura si inteligenta minim, lucru care ma sperie din prisma faptului ca are atat de mare cautare. Poti afla cu stupoare cum cutarica i-a luat glanda sotiei sale, cu lux de amanunte, cum mai decurge telenovela "Prigoana si Bahmuteanu: casatoria nr.4342123144", ce perla a mai clocit materia cenusie a Monicutai (subiect senzational, 
dealtfel, care face rating si la tv), cat, ce si cum mananca parlamentarii nostrii oriunde ar fi ei, la cat a ajuns numaratoarea oualelor lui Nastase sau ce si-a mai decorat la palat Jiji. Sunt chestiuni de importanta mondiala, evident, daca atat de multa lume vrea sa cunoasca aceste lucruri - s-ar putea crede. Dar nu, sunt lucruri banale spuse intr-un mod banal, fara neologisme, pe intelesul oricui, caci acesta este targetul ziarului: oricine poate sa citeasca "Libertatea" cu un minim 
de efort intelectual. 
Motivul nr. 2 pentru care as da foc sediului "Libertatii" este faptul ca sunt un ziar de "crima si sex". Sa ma explic: din 7 aparitii pe saptamana, 5 vor avea o tipa aratoasa pe prima pagina, ocupand cam jumatate din suprafata acesteia. Preferabil, tipa ar trebui sa fie dezbracata, topless + fundul gol, daca se poate. Daca vreodata tipa respectiva a pozat in vreo revista pentru barbati, in mod sigur una dintre acele poze va fi folosita ca prezentare a articolului, indiferent de ce contine el. Daca reusesc sa scrie cuvantul "sex" sau cuvinte cu referire la sex pe prima pagina, au castigat potul cel mare, pentru ca sexul vinde foarte bine. Femeile care isi etaleaza sanii mari pe prima pagina vand la fel de bine. La pagina 5 se gaseste renumita rubrica "Fata de la 
pagina 5", care trebuie sa fi dat tarii parasute de renume. Nu pot sa inteleg scopul acelei rubrici, 
in afara satisfacerii curiozitatilor sexuale ale barbatilor (fetele sunt cat mai putin imbracate), un motiv penibil pentru orice publicatie care nu este din sfera pronografiei. Sa nu uit, 
insa, de rubrica "Vremea", unde in fiecare zi o tatoasa iti spune cum va fi vremea in Bucuresti, in tara si maine. Acum am vazut ca "prezentatoare" este tipa care a facut Partidul Modelelor - cea mai imbecila idee de anul asta din domeniul politicii de la noi.
Celalalt subiect senzational, crima, se gaseste in fiecare editie a ziarului in macar un articol, prezentand cazuri din cele mai grotesti, spre satisfactia cititorilor, care se bucura ca n-au patit-o ei. Calitatea articolelor acestea este asemanatoare celei ale "Crimelor de la ora 5" de pe ProTv.
Motivul nr. 3 este faptul ca ziaristii nu pot fi obiectivi cand scriu un articol. Citeam acum o ora un articol care mi-a sarit in ochi pentru faptul ca avea in titlu cuvantul "potaie", in conditiile in care nimeni si nimic nu trebuie sa fie prezentat intr-un mod peiorativ in paginile unei publicatii care 
se respecta. Articolul respectiv este despre o catelusa (nu o "catea", pentru ca nu are nici 40 cm inaltime) care a avut ghinionul - se pare - de a fi mostenit 12 mil $ de la raposata ei stapana. 
Modul in care este scris articolul este evident impotriva patrupedului, dand impresia ca pana si jurnalistul doreste moartea lui. Cat despre romanca muscata "de zeci de ori" de bichon, 
mi se pare de o prostie exemplara, pentru ca numai prost poti sa fii sa iti pastrezi locul de munca daca suferi fizic de pe urma lui. 

     Sunt mai multe asemenea publicatii pe tarabele de la noi si ele nu fac decat sa dauneze sanatatii mintale a cititorului. Nu contin nici un fel de analiza a vrenui eveniment, decat daca acesta nu este cumva vreun scandal cu tema sexuala sau din viata privata a vreunei vedete. Sunt genul de ziare care promoveaza fotbalistii si blondele, adica pentru IQ mic. Sunt lipsite 
de pareri adevarate si nu fac decat sa-ti oboseasca inutil creierul. Sunt de la prosti pentru prosti, asa ca nu sfatuiesc pe nimeni sa le citeasca...

Ceva aiurea

Nu am nimic interesant de zis la ora asta. Momentan e 5:38 dar eu nu pot sa dorm... Si nu inteleg de ce: noaptea trecuta am dormit prost, m-am culcat pe la 6 dimineata, deci ar fi trebuit sa imi fie somn; nu am cine stie ce probleme sau evenimente care sa ma tina cu ochii deschisi (in afara de un lucru la care am hotarat sa nu ma gandesc prea mult); e 5 dimineata si nu pot sa dorm?!?!
In momente din-astea in care timpul se scurge mai greu pentru ca ma uit la el cum se scurge (s-a facut 5:41), incerc sa-mi gasesc macar un subiect pe care sa aberez. Singurul eveniment care imi vine in minte este meciul nationalei cu Albania, deci pe marginea acestui subiect voi abera cele ce urmeaza. In primul rand, scorul este unul de maidan, 6-1, in fata unei echipe careia ii datoram
calificarea, prin acele egaluri scoase cu bulgarii. Prietenul surorii mele era chiar revoltat pentru
faptul ca publicul inca mai voia goluri, si la 6-1. Apoi a fost gestul albanezului care i-a aratat obrazul lui Dica la executarea celui de-al doilea penalty, rugandu-l sa rateze. Cu tot respectul fata de albanezi, dar penalty-urile nu se rateaza si asa l-am inteles pe Dica de ce a inscris. Am fost
multumit sa vad ca dupa cel de-al saselea gol, tricolorii au oprit motoarele si au inceput sa paseze mai mult, chiar daca pri minutul 90 au dat-o iar in bara. Probabil pentru cat ne-au ajutat, ar fi fost destul daca ne opream la al cincilea gol, dar soarta a facut ca albanezii sa ne mai ofere un penalty. Pacat ca au jucat in 9 oameni pe final. Sper ca nu o sa ne poarte pica pe viitor, daca ne vom mai intalni vreodata in vreo grupa
preliminara. Notre respect, Albania!
Apoi ar mai fi si atitudinea publicului... Da, s-a strigat mult "Romania! Romania!" si asta a fost
frumos. Da, publicul canta "Desteapta-te, romane!", dar protocolul a facut sa se cante doar o strofa, mai putin decat la oaspeti. Publicul s-a simtit, asadar, foarte bine, dar si foarte aiurea in acelasi timp: ei pe cine injura?! Fata de meciurile echipelor de club, unde numarul de slogane rasiste/cu injuraturi fata de echipele rivale este destul de mare, la echipa nationala n-ai pe cine sa injuri, cum au vazut suporterii seara trecuta. (Apropo, s-a facut 5:51. Aberarea isi face efectul...) Dar au simtit nevoia sa se dea iar in stamba - fazele din Bulgaria pareau prea putine - si au inceput sa-l injure pe Mitica de la Liga pentru ca a dat Legea Antihuliganism. Se pare ca avem multi huligani, ca peluza urla din toti rarunchii... E trist ca romanii nu stiu sa strige decat numele tarii lor la un meci al echipei nationale si ca trebuie sa ne uitam pe o tabela sa vedem si altfel de cantece.

Momente funny de la intoarcere, in metrou: Evident, multa lume - toti se imbulzesc inauntru unde, culmea, se sta chiar lejer. Scandarile trebuie sa continue, dar acum lumea e entuziasta dupa rezultat (sau "foarte euforica", cum a zis studentul care a castigat masina la tombola) si nu se mai scandeaza nimic anti-Mitica. Unii din stanga: "Ole, ola! S-a basit Elodia!", moment in care jumatate de vagon izbucneste in ras. Niste fete din dreapta, care de fapt erau baieti, se apuca si striga o scandare mai elaborata care ridica niste sprancene pentru tonalitatea lor ciudata. Raspunsul vine imediat: "La pubertate! Voi sunteti la pubertate!" din partea unor tipi...

E 6 dimineata. 6:07 mai exact... Tot nu mi-e somn... Nu stiu ce sa mai scriu. De fapt, mi-e lene si sa mai scriu ceva... Poate reusesc sa adorm o ora...

leapsa cu carti

Am primit leapsa asta de la Zuzu si trebuie sa o dau mai departe:

*Ultima carte citita:
                  -REM, de Mircea Cartarescu - o carte dragutica, dar cam previzibila
       sau
                  -Libertatea urii, de C.T.Popescu - pur stil cetepescian, critic pana in maduva oaselor. Mi-a placut la nebunie.
             Nu stiu care dintre ele este ultima terminata, pentru ca le-am citit in tren spre Bucuresti si nu mai tin minte de care m-am apucat prima. :D

*Ultimele carti incepute si neterminate:
                  -În Zodia Satanei: Reflexiuni asupra politiciii internaţionale, de Regele Carol al II-lea - un prim-plan al celui de-al doilea razboi mondial, expus de... dar cred ca stiti cine a fost :P
                  -Floris, dragostea mea, de Jacqueline Monsigny - o carte de tren, nu e asa siropoasa cum ar putea parea din titlu (daca era, o aruncam pe geam imediat), e genul capa si spada, cu Petru cel Mare si Cartouche. O voi mai deschide cand voi mai merge cu trenul.
                  -Jurnalul lui Malte Laurids Brigge, de Rainer Maria Rilke - o carte destul de grea, complicata, greu de digerat. M-am apucat de cateva ori de ea, dar de fiecare data uitam inceputul...

Dau mai departe leapsa asta oricui nu e Zuzu :D numai sa ma anunte si pe mine cu o parere.

Fete bune vs. fete frumoase

Prin definitie, aceste doua notiuni apar doar in mintea barbatilor si de cele mai multe toti au aceeasi opinie cu privire la ce desemneaza ele. (Pana acum nu am auzit o alta parere, de fapt, dar o sa accept ca poate exista.) E cu atat mai greu sa inteleaga o fata asa ceva cu cat fetele au o vedere oarecum diferita asupra conceptului de frumusete decat noi, "sexul tare".
Trebuie mentioat din start, totusi, ca aceste doua categorii nu sunt singurele categorii in care fetele sunt impartite in mintea noastra. Adica o tipa nu e neaparat "frumoasa" sau "buna", intotdeauna exista categoriile "in oglinda", "urata" sau "naspa", dar acestea nu merita osteneala
de a le trata pe larg. Si nici astea 4 nu sunt singurele categorii...
Fetele bune atrag exclusiv prin aspect, prin fizic, prin "cur şi ţâţe" (dupa expresia noastra). Nu conteaza nicidecum intelectul, ba chiar, de cele mai multe ori, nici nu primesc ocazia sa si-l afiseze (asta mai mult pentru ca in 90% din cazuri intelectul lasa de dorit si decat sa-ti strici minimul de parere buna despre ea, mai bine pastrezi acel status quo), dar am observat ca nici nu sunt deranjate prea mult de acest lucru.
Descrierea general valabila a unei fete bune incepe cu o pereche de picioare subtiri si (preferabil) lungi, un fund clasa-ntai (e un must!), se continua cu o talie subtirica (pentru care nu ne intereseaza niciodata cat au suferit respectivele sa o obtina), un sutien foarte atragator cu un decolteu si mai atragator (sunt unii pentru care sutienul trebuie sa aiba ce sa sustina, si sa aiba mult inca, dar sunt cazuri si cazuri...) si totul se termina cu o fata draguta cu (foarte indicat, ridica mult indicele de "bunatate") o pereche de buze voluptoase, gen Angelina Jolie.... Ca accesorii vestimentare, am toata increderea in fete ca stiu cum sa-si puna in valoare calitatile fizice, deci de obicei un fund fiind insotit de o pereche de pantaloni stransi pe el sau o fusta scurta (genul "nu te mai uita la fundul meu, badarane!") si foarte probabil de o pereche de
sandale sau cizme inalte, care incordeaza fesele si tin fundul mai bombat, deci cu mai multe sanse
de a atrage priviri. Piciorul gol este intotdeauna de efect daca este subtire si
(mai e nevoie sa zic?!) epilat. In partea de sus, combinatiile sunt la fel de numeroase, cu precadere intalnindu-se buricul gol (care trebuie sa aiba un piercing in el...), bluzele in forma
de "U" care permit decolteului sa se desfasoare si mai lasa, uneori, si sutienul sa iasa "accidental"
pe afara... La asemenea bluze, trebuie sa se vada mereu umerii goi... (Trebuie sa marturisesc ca am o scarba nesfarsita pentru bluzele cu gat care sunt decupate exact in zona decolteului, desi s-ar putea spune ca sunt atragatoare.)
In mod evident, in ceea ce priveste sectorul "bun", aspectul principal este fizicul. Scopul
nedeclarat, dar general acceptat, este sexul. Sex, de obicei, cu un tip bogat/atragator/celebru
care cotizeaza la "bunatatea" respectivei tipe (pentru ca, atunci cand reuseste sa si-o puna cu unul dupa care sunt in limba foarte multe ca ea, tipa respectiva castiga prestigiu). Telul final, insa, (mi se pare atat de hazlie chestia asta) e ca respectiva sa aiba destul "farmec" incat sa reuseasca sa-l imbarlige pe unul cu cat mai multi bani sa se casatoreasca cu ea si sa nu mai aiba nevoie sa munceasca tot restul vietii. (Nu ca ar fi muncit vreodata, dar
respectivele au, de obicei, o atitudine de infumurata cand sunt "full options" care parca ar trebui sa le scuteasca de ceea ce noi, muritorii, numim "munca".)
Mironositele vor comenta si vor replica ca se imbraca asa pentru ca le place/pot/asa vor ele sau mai stiu eu ce scuza neplauzibila, ca sexul place oricui, ca noi suntem chiar mai obsedati ca ele,
asa ca de ce sa comentam ( >:) las' ca va vad eu pe la 35-40 de ani cum sunteti!), ca sunt
independente si pot sa faca ce vor, ca lor nu le pasa de ce zic altii (asta e cel mai patetic comentariu posibil, dar cu atat mai des intalnit) si lista poate continua, ca in fiecare zi mai
apare cate o parere... Singurul lucru pe care as putea sa li-l spun e sa incerce sa atraga tipi prin
alte metode decat prin aspect, sa vedem daca pot.
Un ultim lucru: fetele "bune" sunt de obicei proaste :)
Fetele frumoase trebuie descrise altfel. (Aici trebuie sa vorbesc mai mult in nume propriu.) O fata frumoasa poate fi si sexy, dar are mereu ceva peste fata buna. In orice moment al zilei, o fata frumoasa este frumoasa, chiar daca doar ce s-a trezit, are fata somnoroasa, parul ravasit, cearcane cat curpinde - frumusetea persista; in cazul tipelor bune nu se poate spune acelasi lucru...
Nu se poate descrie vestimentar fata frumoasa, tocmai pentru ca vestimentatia poate doar sa ii amplifice calitatile fizice, oarecum putin importante. Marea problema, pentru o fata frumoasa, e
ca are parte de tratament diferit de la barbat la barbat, adica unora li se poate parea frumoasa,
altora nu. De multe ori, insa, tuturor li se pare frumoasa.
Probabil ca frumusetea lor vine din ochi. Stau acum si ma gandesc de ce e o fata frumoasa (in cazul asta, ma gandesc la o anume fata, sa pot sa explic) este asa cum e, dar nu imi vine in minte decat cretinul raspuns "Pentru ca e!" si o ridicare de umeri. Un lucru esential este, insa, zambetul. Dar acest zambet nu este numai al buzelor si al ochilor, ci parca este al intregii lor fiinte. Atunci cand intalnesti o fata frumoasa, iti schimba automat starea de spirit intr-una buna. (Ceea ce nu pot sa spun despre "bune", evident.) Dar ochii - da - joaca un rol foarte important. Trebuie sa aiba ochii frumosi, altfel... Multi am auzit spunand ca se indragostesc de ochii tipelor, mai mult decat de aspectul fizic, de aceea inclin sa cred ca zicala "ochii sunt oglinda sufletului"
are ceva relevanta pentru fetele frumoase. Fata de tipele "bune", ale caror actiuni sunt clar independente de fizicul lor, pentru o fata frumoasa actiunile sunt cruciale, pentru ca, daca da dovada de un caracter jegos, isi (cam) pierde frumusetea. Frumusetea chiar vine din suflet...
Trebuie adaugat, totusi, ca aspectul fizic conteaza, dar intr-o anumita masura, de la barbat la
barbat, pentru ca fiecare are gusturile lui. Dar aici masura este mai mult in genul "nici prea-prea, nici foarte-foarte", "balcoanele" si "portbagajul" contand mai mult pentru momentele intime.
Si mai e un lucru care trebuie marturisit: de fetele frumoase avem cele mai multe sanse sa ne indragostim. Sunt fetele, de fapt - ce mai! -, femeile langa care ne-am petrece fericiti restul
vietii, carora le-am inghiti multe (atata timp cat nu-s facute intentionat si cu scopul clar de a ne exploata sentimentele, situatie in care frumoasa si-ar pierde, si la propriu si la figurat, din frumusete) si pentru care ne-am deschide cel mai mult sufletul...
Despre fetele pe care le vedem in poze si le consideram frumoase, nu stiu ce sa zic...

P.S.: Sper ca tipii care vor citi randurile astea nu ma vor considera fatalau si vor recunoaste ca exista un sambure de adevar in ce am zis, la fel cum sper ca tipele care vor citi nu vor fi numai
din cele "bune"...

Rutina zilnica

Dimineata devreme. Ochi carpiti, lene colosala. Ganduri rele la adresa soneriei telefonului. Indecizie matinala: sforait/sculat din pat?! Infrangerea ispitei: plonjarea din pat. Spalaturi: maini, fata, dinti. Nevoi fizice imediate. Inca un set de spalaturi pe maini. Indecizie matinala reloaded: mancare aici/la pachet?! Cuptor pornit, piiing!, mancat. Indecizie matinala revolutions: haine bune din dulap/mototolite de pe scaun?! Lene colosala -> haine de pe scaun. Luat restul de haine de pe scaun si mutat in pat.
Plecat spre facultate. (In ce parte?!) Verificare orar (gresit). Rectorat. Telefon cunoscatori. Polizu. Stanga-mprejur si metrou. Aglomeratie zilnica: cersetori, studenti, salariati, babe + mosi. Lasat toti in fata, intrat ultimul. 4 statii nesfarsite: Semanatoarea, Crangasi (urcat aseiste -> ochii cat cepele), Basarab, Gara de Nord. Mers pe peron stanga, scari tot stanga, facultate dreapta. Zona crepusculara: directie necunoscuta. Telefon cunoscatori. EBNA in E013. Parcurs labirint.
Destinatie reusita. Intarziere evidenta. Satisfactia prezentei. Cursuri, seminarii...
Plecat la camin. Metrou. Aceleasi persoane. Rezemat intr-un colt/sprijinit de usa (bari lipicioase si scarboase la atingere). Un suspin pentru statia Crangasi (exodul aseistelor). Inca 2 statii... Grozavesti. Puhoi spre Carrefour, eu spre camin via mocirla. Tras aer in piept pe langa brutarie. Cumparat paine de la magazinul din colt. Camin P27, camera 136, patul de sus.
Intrat in camera. Pornit calculator si cuptor incalzire mancare. Descaltat. Nevoi fizice. Intors de la baie, cuptor piiing!, spalat pe maini. Verificat mail, un ochi peste prezenta din Y!Mess, cautat film. Mancare racita, cautari in derulare. Luat film prost de pe retea. Sters si ganduri negre in directia utilizatorului. Luat alt film. Reincalzit mancarea. Pornit film. Film vazut execrabil. Alte ganduri negre. Pornit un film aleatoriu, posesie personala. Aleatoriu ales 3:10 to Yuma. Mancat in sfarsit.
Program pana la incheierea editiei: pierdut vremea pe net pe macar 15 saituri ("site-uri"=bleah), jucat cs aiurea pe retea (ofticat altii), ascultat radio (Deea, cel mai probabil), cina nr. 2 coroborata cu filmul nr. 2, stirile de maine, jucat Age of Mythology. Inserat randomly in program: dus + facut ceva pentru uscarea parului (par cu personalitate - coafura random dimineata urmatoare). Luat morman haine din pat si redirectionat catre scaun.
Fixat alarma. Ridicat lene in pat si somn de voie. The end.

Tentatia distrugerii

E greu de evaluat cat ia unora sa-si duca la capat creatia, fie creatia orice, de la un simplu (?) chibrit pana la calculatoarele deosebit de complicate. Bine, mai nou creatorul e o masina pe care o programezi si micsoreaza timpul creator de foarte multe ori, dar orice lucru care ne inconjoara a necesitat ore de munca. Sau macar minute... Oricum, dureaza mult mai putin sublimul act al distrugerii, acea descatusare de forte care demonstreaza ca forta bruta va fi intotdeauna mai buna decat intelectul.
Am mers de multe ori cu trenurile noi (da, alea care la altii sunt folosite pe rute de personal si noi le folosm ca inter-city-uri) si inca de la inceput. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad, la scurt timp dupa ce fusesera puse in functiune, geamuri crapate sau chiar sparte la vagoanele de calatori. Si  nu pot sa nu ma intreb: de ce sparg derbedeii geamurile vagoanelor? Ca sunt prea noi? Sa demonstreze ca si noul si frumosul poate fi nou si urat? Din invidie ca ei nu au cum/de ce sa le foloseasca? Si pana la urma da, tot la acel sentiment primitiv al superioritatii unui "Ha, ha! L-am spart! Ce tare sunt!" ajung, pentru ca orice om capabil de a rationa isi poate da seama ca nu foloseste nimanui 
acea distrugere. Dar acest primitiv (pentru ca "sapiens" inseamna inteligenta si nu il pot acuza de asa ceva) considera distrugerea dovada necesara si suficienta ca el inca mai repprezinta o 
forta in ordinea lucrurilor, una care trebuie luata in seama. Nu pot fi create lucruri asa, alandala, fara sa simta primitivul ca el inca poate sa ia un par si sa le distruga si sa arate ca muschi>minte.

Este atat de usor sa spargi ceva, sa strici ceva, sa faci un lucru tandari, incat parca nici nu mai conteaza ca, o data stricat, acel ceva nu va mai fi niciodata la fel. Si e incantator sa poti sa spui "Daca vreau, pot sa distrug tot!", pentru ca simti cum creste inima in tine de trufie, pieptul ti se umfla de mandria ca acel "tot" exista doar prin acceptul tau. Esti un zeu asupra unui mini-univers si simti ca te racaie ca, la un moment dat, sa-ti exerciti drepturile divine si sa distrugi tot. Si asa te intorci la 
stadiul de "ceva" dintr-un alt univers in care poti tu insuti sa fii distrsus...

Incalzirea globala romaneasca

Incalzirea globala e un fapt. E general recunoscut si nimeni nu mai are semne de indoiala ca ea are loc. Multumita documentarului lui Al Gore - care l-a recompensat pe fostul vicepresedinte cu un Oscar in domeniu si un Nobel pentru pace - incalzirea globala a devenit si un pericol recunoscut. Pana acum lumii nu ii pasa intr-atat incat sa-si impreuneze mainile la gura sa-si inabuse un tipat, pana acum eram exact ca broasca din paharul ce fierbe, din film. Toata lumea este acum crizata de acest subiect si de perspectivele reale pe care le prezice: numarul
asociatiilor "verzi" a avut un "boom"dupa aparitia documentarului; au aparut noi si noi legi care sa
stopeze poluarea si nivelul CO2 din atmosfera; a avut loc o intrunire la nivelul cel mai inalt, cu tema principala "poluarea"; tot mai multe celebritati s-au alaturat acestei lupte pentru salvarea noastra, explicand populatiei cauzele si efectele ei si dand mai departe sfaturi pentru a nu agrava situatia. Dar asta e in lume...
...ca la noi e altfel. Romania pare o bucatica de Terra care s-a revoltat si s-a dus de nebuna prin spatiul cosmic. Efectele constientizarii incalzirii globale au fost, la noi, mai... "slabe": au mai rasarit doua-trei organizatii "verzi" care au dat din coate, s-au zbatut sa faca ceva, pana cand au renuntat si s-au dat la fund; am fost nevoiti sa adoptam legi europene cu privire la poluare (pana acum tara noastra vindea coeficientul polunat tarilor mai poluante si facea un profit bunicel din a ne vinde plamanii); a avut loc o intrunire (la care au lipsit exact cine trebuie, adica presedintele asociatiei constructorilor de masini si alti oficiali avizati) la care s-a batut apa in piua, ca asa-i frumos; celebritatile noastre nu prea au ce sa zica, fiindca ei insisi au masini cu herghelii-putere care consuma mult combustibil si produc CO2 la greu (acum nu ca "celebritatile" noastre ar avea vreun pic din influenta celor de peste ocean, dar am vrut sa inchei paralela).
Chestiile enumerate mai sus sunt doar de fatada la noi, pentru ca trebuie observata reactia in randul populatiei. Daca intrebi pe orice bucurestean (nu sunt ei mai cu mot, dar pe bucuresteni pot sa-i observ momentan), o sa-ti spuna ca stie ca se incalzeste clima, ca doar a simtit pe pielea lui vara asta cand a suportat peste 40 grade Celsius mai multe zile la rand, si ca spera ca macar la iarna sa aiba zapada, ca e urat Craciunul fara ea. Fericit ca ti-ai gasit omul, o sa-l intrebi ce are de gand sa faca el ca sa incetineasca/opreasca incalzirea gloabala. Raspunsul o sa fie (sigur) printre urmatoarele:
*Ce sa facem, maica, ca suntem batrani si nu mai avem noi timp. Ramane sa schimbe tinerii ceva... - raspuns batranesc.
*Hmm... nu stiu ce se poate face... O sa ma interesez! - raspunsul celor care vor sa scape cat mai repede de tine.
*Pai nu pot sa fac nimic, ce sa fac?! - raspunsul resemnatului (de care nu avem nevoie).
*Trebuie sa schimbam combustibilii, sa incercam sa gasim unii bio- mai eficienti si sa incepem sa folosim energiile alternative! - raspunsul falsului orator, care are discursul pregatit din timp, daca trebuie vreodata sa-l auda cineva (accent pe pers. I plural).
*Nu... nu stiu... asta nu mi s-a zis - raspuns de turma.
*Hai, ba, ma lasi?! (si demareaza in tromba) - raspunsul bully-ului.
Raspunsul pe care ar trebui sa-l primesti, insa, ar suna cam asa:
*Nimic, pentru ca nu este o lege stricta care sa pedepseasca grav incalcarile normelor de prevenire a poluarii si nu am de ce sa-mi schimb obiceiurile doar ca a facut un tip un film...
*Nimic, pentru ca nu imi pasa.
*Nimic, pentru ca toata lumea polueaza; eu de ce nu as face la fel?!

Dupa cum se poate observa, totul incepe cu "Nimic...", pentru ca romanii sunt o natie profund pesimista si

resemnata, pentru care totul, de la comunism incoace, a fost rau si va fi mai rau, asa ca pot doar sa astepte sfarsitul, ca el vine oricum... Romanii nu vor face niciodata ceva bun care sa vina de la ei, din strafundul constiintei lor, ci vor astepta mereu sutul in fund dat de altii pentru ca au intarziat sau vor astepta sa se editeze carti cu "Ce sa faci in caz de poluare", cu poze, ca sa poata sa inteleaga sau - de cele mai multe ori - vor inchide ochii si vor astepta
ca necazul sa treaca singur, ca ei nu pot face nimic si oricum nu are rost.
Astia suntem si cu astia ne mandrim. Nu ne pasa de altii, nu ne pasa nici macar de noi insine. Am avut o Delta frumoasa pe care acum am parcelat-o si o vindem cu animale cu tot. De Rosia Montana ce sa mai zic...
Poate avem noroc si ne cuceresc unii si ne salveaza de noi insine...

(De) la mine citire...

Nu o sa cer cuiva care nu are cunostinte solide de latina sa stie ca Sepere aude inseamna Indrazneste sa fii destept sau Indrazneste sa stii, pentru ca latina este o limba moarta, desi multi se straduiesc sa o tina in viata. As mai putea adauga ca mai reprezinta si motoul unui capitol al unei carti al lui Kant, dar nu ar trebui sa intru in detalii…
Romanul din ziua de azi este mult mai comod. Invatat cu furaciunea comunista, ahtiat dupa ciolan (in toate formele sale), educat de mic copil de familie si de societate ca trebuie sa fure ca sa reuseasca sa traiasca, romanul modern nu mai da doi bani pe cultura si nu mai crede ca a fi destept asigura un trai decent. Omorat moral o data cu aparitia comunistilor aici, romanul a imbracat noua sa haina a parvenitului, incercand “sa traga” de oriunde se poate, pentru a putea supravietui. In conditiile acelor vremuri, comportamentul lor nu era, totusi, blamabil, dar, dupa Revolutie, faptul ca nu au renuntat la acele obiceiuri ii face pe deplin vinovati. Dupa 40 de ani de comunism, romanii au observat ca e mai usor sa faca avere prin modalitati ilegale, asa ca multi dintre ei si-au continuat activitatile fara vreo restrangere morala. Tinerii din ziua de azi, copiind comportamentul cu cel mai mare randament (imi amintesc ca, atunci cand eram eu copil, toti voiam sa ne facem directori, ca asa aveam multi bani), isi doresc sa ajunga gangsteri, mafioti, baroni locali sau in alte “functii” asemanatoare. Conform unui studiu, valorile morale au coborat mult si pe primul loc acum sunt banii (de cand au banii valoare morala?!), ceea ce este doar o dovada a golului mental al tinerilor. Este la ordinea zilei sa se copieze la exemenele importante (BAC, admiteri, master, examene de licenta) si a devenit general acceptat faptul ca o facultate nu inseamna nimic, PCR-ul (pile, cunostinte, relatii) fiind de 1000 de ori mai util.
Nu pot sa nu ma declar total impotriva acestui mod de viata, impotriva acestei defaimari a constiintei umane… Cum sa raspunzi ca ultima oara ai citit “CoolGirl” si sa crezi ca cititul e pentru tocilari/fraieri?! Cum sa ai ca tel in viata o cariera ca a lui Jiji?! Cum sa poti sa consideri toate aceste lucruri ca fiind normale?! Eu unul nu pot…
Asta e coltisorul meu de lume de unde o sa incep sa schimb lucrurile. Vreau sa vad ca speranta nu a murit si societatea noastra se poate schimba in bine. Si vreau sa o ajut sa se schimbe.
Sapere aude… hai ca se poate!