Povestea copilului-foca si a agentiei super-secrete

Se facea ca era o familie care au gasit/facut rost/(i donno...) o fetita micuta si blonduta care era de fapt o foca cu ceva puteri supranaturale. (Nu stiu care sunt puterile naturale ale unei foci, dar asta oricum era copil-foca si avea super-puteri pentru un om normal.) Si oamenii astia s-au gandit sa se mute intr-un loc izolat ca sa o apere pe copila-foca de o agentie supersecreta care ii voiau puterile.
Si se muta familia intr-o zona izolata din Alaska, la o ferma de porumb, unde nu aveau vecini pe o raza de vreo 50 km. Cel putin. Si normal ca intr-o seara apar agentii imbracati in negru de la malefica agentie supersecreta care voia sa captureze copilul-foca si sa ii fure secretele. Se dau ei jos dintr-un elicopter negru, pe franghii si imbracati in camuflaj negru (era deja noapte), si incep sa caute copilul-foca. Dar acest copil-foca s-a prins de planurile agentilor si a inceput sa-i secere cand au intrat in lanul de porumb. (Mai cadea la pamant cate un agent exact ca-n Jurrasic Park... X cand trec aia prin iarba inalta.)
La sfarsit, cumva-cumva reusesc sa izoleze familia in bucatarie si agentii le zic ca daca nu o cedeaza pe copila-foca ii omoara pe toti. Tatal si mama adoptiva i-o dau, intr-un final, sefului agentilor, care atunci cand o ia in brate si se pregateste sa scoate sunetul macabru de invingere, se transforma in ceva om fara piele si gelatinos. Si mama si tata il atrag pe seful-gelatina in bucatarie si incep sa-i scoata creierul pe bucati si sa-l faca piure.
Scena de final e cu mama, tata si copilul-foca care isi rup cu totii hainele si se tavalesc pe iarba, goi-pusca, pentru ca copilul-foca sa le invete mirosul si sa aiba incredere de ei (Probabil faza cu gelatina i-a dat un pic peste cap.), totul intr-o atmosfera de sarbatoare.

Foarte tare, nu? Asta am visat eu azi-noapte :))

Despre dragoste si alte tampenii...

Nu am chef azi de nimic, poate d-aia si includ dragostea la capitolul tampenii sau poate pentru ca se intampla atat de multe tampenii din cauza ei in jurul meu incat mi se pare normal sa fie o tampenie. Romantic vorbind, cand te indragostesti tampesti, o iei razna putin, iesi din rutina zilnica si te ambalezi in chestii pe care in mod normal poate le vezi doar la televizor. Tampenii...
Anywayz, nu, nu mi s-au aprins calcaiele dupa nimeni si sincer nici n-as vrea, cel putin pentru o perioada. Vreau o pauza de la asa ceva, niste me-time, in care sa nu ma mai intereseze deloc domeniul si sa invat sa-mi vad de viata mea de unul singur, fara sa ma mai gandesc la povestea cu jumatatea, sufletul pereche, predestinata si asa mai departe.
Cred ca am si scris intr-unul din primele mele posturi de pe-aici ca viata asta ar trebui sa fie simpla, dar noi ca prostii ne-o complicam aiurea. Dupa studii aprofundate, mi-am dat seama ca cele care imi fac viata mai complicata sunt femeile (de orice varsta - cred ca e o chestie pe care le invata la gradinita sau ceva?!) pentru ca ele insele au o tendinta animalica de a-si complica vietile. Este ceva intre frica de a spune lucrurilor pe nume, politetea de a nu jigni, neplacerea de a face pe cineva sa se simta prost si neputinta de a recunoaste adevarul - cam asta ar fi cauza pentru care femeile ezita sa spuna ceva scurt si concis. Ar scuti multa bataie de cap, multe sperante desarte si vise neimplinite daca ar avea curajul de la inceput sa spuna "Nu!" si nu ar lasa loc de interpretari. Sau sa spuna "Da!" si sa nu mai trimita semnale adverse.
Barbatii sunt numiti porci si primitivi de femei, mai exista si pozele alea in care barbatul are inima la pantaloni iar femeia la piept, dar stim cu totii ca astea sunt doar rautacisme din partea femeilor care oricum sunt prea confuze ca sa-si dea seama ce vor...

Studiu de caz: El si Ea. Ei prieteni de mult timp. El vrea mai mult. Ea il vede doar ca pe un amic si crede ca asta ar insemna ca blablablablablabla(...)blablablabla...nu! Ea nu il vrea pe El pentru ca e o tinta prea usoara. In general, femelele (acum ma refer la regnul animal, nu la femei :P) se asteapta ca masculii sa le demonstreze fizic ca sunt demni de a le fi parteneri. Niciodata nu or sa se cupleze un mascul si o femela fara clasicul proces de curtare, in care ea ar vrea, dar trebuie sa arate ca detine controlul si ca ea il lasa pe el, nu e el mare smecher. (Ma rog, stiti ce am vrut sa zic...) Revenind in jungla noastra, o femeie nu o sa se uite niciodata la cel mai bun prieten care vrea mai mult de la ea*, pentru ca pentru ea batalia e deja castigata, premiul e deja in vitrina. Nu e fun, intelegeti? Lor le trebuie ceva mai complicat, sa simta fiorul, sa se simta vanate si meritate, chiar daca tipul-cel mai bun prieten ar merita-o cu varf si indesat, dar nu mai simte ca e cazul. Din cauza asta tipele (mai ales alea low IQ, in care instinctul de femela iese la iveala in cele mai pure forme) ajung sa fie cu tipi macho dar prosti ca noaptea. Sfarsitul la aceasta poveste romantica de-a soarecele si pisica e undeva in Idiocracy.

Si unde era dragostea pe aici?! Pai nu era, ca nu mai ai loc. A migrat in tarile calde o data cu pasarile calatoare sau s-a ofilit cu ultimele flori. Sau poate a cazut vestejita pe o banca, pe o alee, in vreun parc si a calcat-o cineva in picioare. Asa se intampla de cele mai multe ori si de obicei cineva poarta tocuri...

*Regula nu se aplica cand femeia e deja inamorata de prieten. De obicei noi nu zicem "Nu" la asa ceva.

De ce ar trebui legalizata prostitutia...

...si nu ma refer aici in sensul economic al acestui lucru, desi foarte probabil s-ar crea ceva locuri de munca si s-ar ingrosa bine de tot bugetu de stat. Cine stie? Poate am iesi chiar si din criza cu asa ceva. Dar nu, nu la aspectul asta ma gandeam.
Ma gandeam la utilitatea unui bordel si cat de usoara ne-ar face viata pe termen lung. Probabil ca asta ar fi cel mai usor mod de a gasi true love. Viata ar fi mai simpla si mai frumoasa. Tot nu ma fac inteles? Sa va explic mai pe-nteles...
Daca ar exista bordelul, lucrurile ar fi mult simplificate pentru ca cine ar avea nevoie de sex i-ar fi mult mai usor sa-si satisfaca nevoia decat sa depuna atata efort si sa piarda atata timp cucerind pe cineva, pentru ca apoi sa raneasca acea persoana dandu-i papucii. Da, stiu, asta se aplica in marea majoritate a cazurilor la tipi, dar nu e o regula.
Dupa cum spuneam, acea persoana nu si-ar mai bate capul sa incerce sa vrajeasca pe altcineva cand i-ar fi atat de la indemana sa mearga la un bordel si sa se rezolve ieftin si eficient. Plus ca ar fi scutit de momentele neplacute de a doua zi dimineata, de momentele penibile cand s-ar reintalni pe strada sau de recenziile negative adresate prietenelor ranitei (sa zicem ca e fata, na!) care i-ar putea aduce (si pe buna dreptate) un renume de porc.
Deci uite cata lume castiga la faza asta: tipul e satisfacut, tipa nu a fost ranita si spera in continuare la printul pe cal alb, angajata isi castiga salariul corect si onest si toata economia o ia in sus. Eh, dar nu e doar atat, partea buna abia acum incepe!
Daca tipul cel primitiv are atat de la indemana sexul, nu o sa mai fie interesat de o tipa decat daca ar vrea ceva mai mult decat sex si asta ar fi grozav! Atunci orice tipa cand e abordata de vreun tip pe strada cu ceva ca Domnisoara, nu m-am putut abtine sa va spun cat sunteti de frumoasa! nu ar considera-o ca pe replica ieftina a vreunui netot, ci ar sti ca tipul este sincer si vrea mai mult de la ea decat o noapte fierbinte. Si atunci femeile nu ar mai privi cu ochi suspiciosi fiecare tip care le intinde o floare si nu le-ar mai fi frica sa riste si sa accepte sa mearga la o intalnire. Asta pentru ca ar sti ca daca nu ar merita, nici unul dintre ei nu ar risipi atata timp doar pentru o partida de sex, pe care ar gasi-o oricum mai ieftina si mai eficienta la bordelul de la colt. Si ar insemna ca orice intalnire ar fi a shot at love.

Acum ma intelegeti cand spun ca un bordel ne-ar usura vietile si ne-ar face viata mai frumoasa?

To All of You...

...Romanian girls in the night clubs,
wasting your lives for the wrong guys,
dreaming away of the best day,
too scared to believe that is today...

To all of you,
Romanian girls by the seaside,
living your lives for the first time,
dreaming away at the sunrise,
too scared to let go of your old ties...

To all of you,
Romanian girls in the moonlight,
taking a chance for the first time,
dreaming away at the best night,
too scared to believe it is tonight...



...I wish you could take some time to be happy.

...Smile

I heard a joke once: Man goes to doctor. Says he's depressed. Says life is harsh and cruel. Says he feels all alone in a threatening world. Doctor says, "Treatment is simple. The great clown Pagliacci is in town tonight. Go see him. That should pick you up." Man bursts into tears. Says, "But doctor... I am Pagliacci." Good joke. Everybody laugh. Roll on snare drum. Curtains.

Rorschach, Watchmen (2009)

Asta e unul dintre fragmentele mele preferate din filme. Cum zicea Cristian Tudor Popescu aseara, la "Nocturne", pe TVR1: exista in fiecare film un moment unic, o sclipire de geniu, care face ca filmul ala sa iasa din anonimat si sa iti ramana pentru totdeauna intiparit in memorie. Pentru mine, asta e unul dintre ele si asta pentru ca mi se intampla cateodata sa ma regasesc in cuvintele alea. Asta e unul dintre acele momente.
De cand ma stiu, mi-a placut sa ajut oamenii, pentru ca atunci cand ii ajut simt ca ma ajut pe mine. Si ajutorul meu nu e unul fizic, ci moral. Si nu mi-l cer ei, ci mi-l ofer singur. Am un talent, ca sa zic asa, in a-i face pe altii fericiti, de a le readuce buna dispozitie in momentele in care sunt cu moralul la pamant. Asta pentru ca nu suport sa am in jurul meu fete triste, pentru ca ma intristez si eu imediat.
Nu, nu cred ca banii aduc fericirea, ci o vorba buna si un zambet spuse la timpul potrivit. Asta e reteta mea infailibila pe care o folosesc mereu. Si doresc nimic in schimb, pentru acest mic serviciu. Ma astept doar ca, la momentul potrivit, sa mi se intoarca favorul. Dar rareori se intampla, fara ca eu sa il cer...
Asa ca da, cateodata ma simt Pagliacci, clovnul care poate sa ii faca pe ceilalti fericiti, dar nu si pe el. Ce trista mi se pare fericirea asta acum...

Oracoleapsa :D

Am mai preluat o leapsa, tot de la Andreea. Asta e un fel de oracol, din cele pe care le completam cand eram mici. Eu nu am prins prea multe, ca mai mult aia mai mari le completau si eu eram inca prea mic ca sa am asemnea pretentii. (Vorbim acum de clasa I sau a II-a.) Hai sa vedem ce iese:

Daca eram un anotimp ... eram sigur vara!
Daca eram o luna ... eram luna iulie.
Daca eram o zi a saptamanii ... eram sambata.
Daca eram o parte a zilei ... eram seara.
Daca eram un animal marin ... eram un delfin.
Daca eram un animal de uscat ... eram un tigru.
Daca eram o virtute ... eram intelepciunea.
Daca eram o planeta ... eram Neptun.
Daca eram un lichid ... eram mercur.
Daca eram o piatra ... eram o perla.
Daca eram un metal ... eram argint.
Daca eram o pasare ... eram un vultur.
Daca eram o planta ... eram un palmier.
Daca eram o stare a vremii... eram o zi insorita.
Daca eram un instrument... eram un pian.
Daca eram un sentiment... eram satisfactia.
Daca eram un sunet ... eram un sunet de saxofon.
Daca eram un cantec ... eram "Now we are free" - Enya.
Daca eram un film ... eram "Sweet November".
Daca eram un serial ... eram "Band of brothers".
Daca eram un oras ... eram Paris.
Daca eram un gust ... eram dulce.
Daca eram o aroma ... eram caramel.
Daca eram o culoare ... eram argintiu.
Daca eram un material ... eram matase.
Daca eram o parte a corpului ... eram fata.
Daca eram un drog ... eram o cafea.
Daca eram un accesoriu ... (nu suport sa fiu un accesoriu).
Daca eram o expresie a fetei ... eram cea de dracusor >:).
Daca eram o materie ... eram istoria.
Daca eram un personaj de desene animate ... eram Remy din "Ratatouille".
Daca eram o forma ... eram o stea.
Daca eram un numar ... eram 7.
Daca eram o masina ... eram un monster truck.
Daca eram o haina ... eram un costum de scufundari.

Karaoke Show

Am fost aseara in Caterinca, la ziua lui Radu. A fost fun, mai ales dupa partea in care era mai toata lumea luata si ne-am apucat de cantat. Nu stiu din ce motiv, de data asta Youtube-ul n-a vrut sa fie la fel de intelegator ca datile trecute si le lua 5 minute sa gaseasca o melodie, de ti se ducea tot cheful.

Anyway, am ajuns in camin pe undeva pe la 3-4 dimineata, dar de culcat m-am culcat la 5 ca m-a apucat pe mine dorul de uitat la Mummy III: Tomb of the Dragon Emperor, ca nu-l mai vazusem de mult. Proasta idee, asta cu culcatul... La 7 jumate m-a trezit o raza de soare care m-a palit atat de fierbinte ca m-am dus sa beau ceva, ca muream de sete. Alta idee proasta, asta cu ridicatul, dupa cele 5+ beri de aseara (de 5 stiu, adica...). Apoi o alta idee nastrujnica: sa incerc sa dorm cu geamul deschis, ca sa intre toata caldura in camera. M-am lasat si de asta destul de repede. Am incercat chiar si sa dorm pe jos, ca era mai racoare, dar s-a intors colegul de camera (de unde putea sa se intoarca la ora aia, habar n-am!?) si m-am speriat si m-am ridicat. El a plecat la facultate, eu am incercat iar sa dorm, dar pana la urma m-am dat jos din pat si m-am pus la calculator si am dat pe domnul Youtube...

Dupa ce am cantat de vreo 3 sau 4 ori asta:



am ajuns inevitabil la asta:



Nu puteam sa nu cant asta:



apoi am trecut la Frankie, dar m-a facut la asta:



asa ca m-am intors la o melodie care imi place mult si care e mai de viata, adica asta:



Am incercat si Sway, dar nu era ziua potrivita, se pare. Dar la capitolul melodii latino am dat peste asta:



si versurile m-au facut sa crap de ras. Dar curiozitatea m-a facut sa le caut si asa am dat peste site-ul asta, unde poti gasi melodiile de pe Youtube cu versurile aferente si poti sa canti mult mai usor. Sub impulsul latino, am mai lalait-o pe asta:



si la sfarsit mi-am adus aminte de No Mercy si am cantat







si



(Cam multe de la ei, nu? :)) Eh, am avut un CD,cand eram in generala, pe care l-am ascultat de vreo suta de ori si acum mi-am adus aminte.)

Si cu asta s-a incheiat sesiunea mea de karaoke de azi, ca a venit Codrin la mine si nu-mi place sa cant cu spectatori, asa, dis de dimineata. Sper ca n-am deranjat pe nimeni, am incercat sa fiu cant mai silentios, pentru orele alea matinale.

...But you left me in the rain

Zilele astea s-au parcat deasupra Bucurestiului cativa nori destul de furiosi care s-au tot muncit sa-mi ude toate hainele pe care le-am avut pe mine. Si asta ar fi fost oarecum neplacut, daca la metrou la Universitate n-as fi fost cauza unui zambet care mi-a luminat ziua. Dar nu desprea asta vreau sa vorbesc acum...
...ci despre ploaia care doar ce s-a oprit, de vreo jumatate de ora, si care cred ca, pana sa ma pun in pat sa adorm, o sa inceapa iar. Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place ploaia asta de vara. Imi place ploaia in general. Daca nu as fi fost un adept frenetic al zilelor insorite de plaja, probabil as fi venerat zilele ploioase irlandeze, unde ploua doua zile din trei.
La fel ca statul pe dig si privitul in gol la valurile care se sparg de stanci, ploaia mea are un efect terapeutic. Ploaia pentru mine e ca un dus pentru suflet si din cand in cand mai e nevoie si de asa ceva. Asa ca atunci cand ma prinde ploaia si pana la primul loc acoperit mai sunt cateva sute de metri, eu nu alerg, ci merg usor, la pas, sa-mi savurez dusul, iar singura neplacere ar putea veni de la faptul ca ochelarii imi sunt cateodata cam "inlacrimati" si nu mai vad nimic.
Probabil d-asta ma trezesc cateodata, cand sunt foarte stresat sau cand sunt trist sau mahnit, ca-mi doresc sa ploua, sa pot sa ma spal de gandurile negre care ma framanta si sa-mi revin. E un paradox, nu?, ca eu ma inseninez atunci cand ploua mai tare?!

Leapsa cu melodii vechi

Am preluat o leapsa de aici, de la Andreea de pe blog. Trebuie sa mentionez 5 piese oldies care m-au atins... Hai sa nu spunem atins, ca are tente gay, sa zicem sensibilizat... Deci, 5 piese oldies care m-au sensibilizat de-a lungul anilor. Ca sa fie mai usor, o sa aleg artisti diferiti, ca sunt unii de la care as putea spune 5 melodii preferate.

Pai ar fi asa:

Vama Veche - Vara asta... -> Prima melodie care mi-a placut de la ei si care si-a pastrat efectul benefic pana acum. O ascult de fiecare data cand ma duc acasa sau atunci cand sunt suparat/deprimat/debusolat. Efect garantat!



Queen - Bohemian Rhapsody -> M-a marcat inca din frageda pruncie melodia asta. Desi la inceput intr-un sens negativ (faza cu capetele era spooky pentru un copil de varsta mea), cu timpul am apreciat melodia la adevarata valoare si imi doream sa fiu un Freddy Mercury cand ma fac mare. Desigur, apoi am aflat ca era gay si ca a murit de SIDA...



Faithless - God is a DJ -> Melodia care m-a introdus genului asta de muzica. Imi provoaca inca aceiasi fiori pe sira spinarii cand o ascult. Si videoclipul e bestial.



Stela Enache si Florin Bogardo - Ani de liceu -> Cei mai frumosi ani ai mei au fost anii de liceu, iar melodia asta a fost chiar melodia cu care i-am incheiat. In primii ani de facultate imi dadeau lacrimile cand o auzeam din nou, acum pot sa ma stapanesc, desi emotia e la fel de mare ca atunci.



Bobby McFerrin - Don't worry, be happy -> Ma cunosc cu melodia asta de mult si pentru mine va ramane intotdeauna in amintire ca un perete desenat cu graffity si ca un sezlong pe o plaja pustie, intr-o zi calda de vara.



Leapsa merge in continuare la Zuzu si la cine mai doreste.

Update King-size (I)

Mi-am dat seama ca s-au intamplat atat de multe chestii de un an incoace, ca trebuie sa fac un mare update ca sa fie blogul la zi. Si ca sa mearga lucrurile mai usor, o sa le povestesc cronologic:

Iunie 2009
Luna asta a fost plina. Ramasesem cu multe restante, vreo 8 cred, si eram foarte in pom pentru licenta. Care licenta era si acolo in pom, langa mine, pentru ca o lasasem pe planul doi, ca sa ma axez pe examenele pe care le mai aveam de luat si de care depindea ea, licenta mea draga.
Si m-am zbatut si am dat din coate si am incercat cum n-am mai incercat de la sesiunea de restante din toamna trecuta. Si cu chiu, cu vai, mi-am luat mare parte din restante.
In alta ordine de idei, incepuse vara si eu aveam un mare chef sa merg acasa sa fac o baie in mare. La inceputul lunii am fost un week-end acasa, in ideea ca gata! de-acum incep treaba si nu mai am timp de chestii fun. Si am avut dreptate, evident...

Iulie 2009

Luna mea aniversara m-a prins in focurile ultimelor examene care ma calificau pentru licenta. Si am facut pe dracu-n patru si am pierdut nopti (nopti care s-au dedus din noptile pe care le-am dormit pana la pranz si nu am fost la ore) si mi-am luat toate restantele. Dar cine sa se gandeasca ca tocmai anul 4 sa-mi fie fatal?! De la o prostie de incurcatura de ora de examen (am inteles "doua" in loc de "noua"), a trebuit sa mai dau examenul o data. Si l-am picat. Si inca o data. Si m-a picat cu zbieraituri si dus la secretariat de profu cu de unde am luat eu numarul lui de telefon si cu o intalnire de gradul III cu secretarele care normal ca au mintit si au zis ca nu mi l-au dat ele. Bullshit! Deci, per total, licenta a fost ratata la mustata de un examen cu un prof cretin...
In alta ordine de idei, ziua mea m-a prins pentru prima oara in Bucuresti si pentru prima oara nu am facut baie in mare cu ocazia asta. A avut grija de mine sora mea si prietenul ei, dar lipsa prietenilor cu care mergeam si petreceam in vara si-a spus cuvantul asupra moralului meu.
Am ajuns acasa pe undeva pe 20 iulie, dar nu am zabovit decat vreo saptamana sau doua, pentru ca am fost rechemat in capitala pentru proiectul Air Cargo Challenge, unde trebuia sa imi aduc contributia ceva mai semnificativ (pana atunci contribuisem doar la raport si la o observatie in urma caruia avionul a trebuit taiat in doua, ca era proiectat gresit).

August 2009 - The ACC'09 Experience

Eee, da! Uite o luna de neuitat si care o sa se cheme in mod oficial luna Air Cargo Challenge pentru mine, de-acum inainte! Dupa cum zicea, am stat prima saptamana din august in Bucuresti, sa lucrez la aripioare de avion. Am plecat, apoi, acasa, unde am stat pana pe 21, cand m-am intors in capitala, pentru ca trebuia sa mergem la finala competitiei, in Portugalia.
Am plecat pe 23 din Bucuresti, cu un minibus de 25 de locuri, cu care trebuia sa parcurgem cei 3640 de km (conform Google maps) in 5 zile. Si normal ca am reusit, na!
Ne-a luat atat de mult pentru ca ne-am oprit prin mai multe orase. Primul popas a fost in Budapesta, la bozgori, cum le mai zic unii. E dragut orasul, mai ales ca o parte se cheama Buda si una Pesta. (Ca sa ne aducem aminte care parte e care, ziceam ca Buda - Veceul :D - e pusa in deal, ca sa ajunga tot produsul finit acolo jos, in vale, de unde se formeaza Pesta - Boala.)






Dar trebuie sa recunosc ca are si partile ei bune. Adica Dunarea e fenomenala noaptea, cand sunt atatea poduri luminate si creeaza o atmosfera d-aia de luat prietena si pupacit, la un pahar de sampanie. Bine macar ca am avut sampanie!



In ziua urmatoare am facut un mic popas prin Austria, la Minimundus, langa Klagenfurt. Acolo am vazut tot felul de chestii in miniatura. Era si Romania reprezentata de Manastirea Curtea de Arges.





Apoi ne-a oprit tocmai in Italia, la Venetia, pe care am avut ocazia sa o vizitam a doua zi. Deci da, Venetia! Stiti: canale si canalute, Piata San Marco si Palatul Dogilor, gondole si o groaza de vaslasi dispusi sa-ti ofere o mega-reducere, de la 100 la 70 de euro pentru o plimbare cu ei. Da, da! Aia cu Carnavalul cu masti de corbi, aia fara linie de autobuz, doar linii de vaporase, cu aceleasi cladiri vechi de 500 de ani care stau pe aceleasi trunchiuri de copaci cel putin la fel de vechi... Cred ca stie toata lumea cum e cu Venetia. Intr-un cuvant: superb!












Apoi am plecat spre Franta, destinatia fiind Nice, dar ne-am rugat de profi si de soferi sa facem un popas si prin Monaco, ca cine stie cand am mai avea ocazia sa il vedem... (Itinerariul dinainte stabilit prevedea o alta cale de intoarcere, evitand sudul Frantei si Italia cu totul.)




In Nice am facut baie in Marea Mediterana, intr-o apa atat de sarata ca iti venea sa plangi.




Ne-am oprit, in seara urmatoare, in Pirineii francezi, in Peau. Acolo am facut cunostinta cu berea frantuzeasca si cu barurile mici si cochete de la colt de strada.

In ziua urmatoare a venit randul Oceanului Atlantic. Scurtul popas in San Sebastian (Spania) a reprezentat ocazia perfecta sa ne balacim in ocean si sa admiram pentru prima oara live, niste surferi in actiune.



Seara am ajuns la destinatia finala, Covilha, Portugalia, un oras de vreo suta de mii de locuitori, care se desfasoara pe versantul unui munte. Astfel ca diferenta de nivel de la cea mai joasa zona a orasului si cea mai inalta e de vreo 500-600 m, asa ca nu e de mirare ca toate drumurile din oras urca sau coboara, dar niciodata nu sunt orizontale.



Concursul a durat 3 zile: o zi prezentarea raportului, o zi de zbor exclusiv si o zi de zbor si de premiere la cina festiva. Noi am luat locul 11 din 20 si ceva de echipe. A fost binisor, pentru inceput.



Petrecerea dintr-una din seri a fost totala! S-a lasat cu ambulanta, dormit pe banca din fata clubului, alergat ca bezmeticii pe strada si multiple pierderi de memorie. (Eu inca nu-mi aduc aminte cum am ajuns de la bar in club...)



Intoarcerea era preconizata sa aiba 3756 km, pentru ca in Franta urcam spre nord, pe Valea Loarei si treceam prin Elvetia, evitand Italia si Slovenia. Nu ne-am mai oprit in San Sebastian la o baita in Atlantic si am mers snur pana in Bordeaux.

Urmatoarea zi a fost ziua catelelor. Loches, Chambord, Chenonceaux. Cum zice englezu': awesome!



Vremea s-a stricat destul de rau de cand intrasem in Franta si totul arata mai trist si mai... bacovian. Nici in Dijon, unde ne-am oprit, nu era mai placut. Si numai asa, de chestie, nu mi-am luat 27826987 de borcane de mustar cum si-au luat ceilalti si tot d-asta nici n-am vrut sa gust. Adica, wft?! Vin intr-un oras sa-mi iau mustar?! M-am dilit?!



In Basel, a doua zi, am vazut pentru prima oara monede de 1/2 de franc francez. Si un tramvai cu cap de porcusor.



Am trecut si pe la Lacul Constanta, unde m-am razboit cu lebada cea naravasa, ca sa poposim undeva langa Innsbruck, unde s-au tinut 2 Olimpiade de Iarna.





Am trecut si prin Salzburg, orasul lui Mozart, dar n-aveam nici un chef de el, ca voiam sa ma dau in saniuta...

Oprirea a fost in Viena si itinerariul de seara a fost acelasi ca cel pe care mi l-am facut singur in 2008.


A urmat Budapesta din nou si in ultima zi am taiat toata Romanica.

De la mare

Am gasit ceva ce am scris anul trecut pe vremea asta si, din motive ce imi erau doar atunci cunoscute, nu i-am dat "Postare"... Enjoy!

13 Aprilie 2009. Am avut o saptamana de vacanta, probabil ultima saptamana cu adevarat de relaxare, caci ieri a inceput sezonul restantelor si o sa ma tot distrez... Dar sa ma bucur de ce am acum, cat mai am. Am fost acasa, apropo, la Mangalia. Era soare, batea putin vantul, iar marea era putin agitata... Pacat ca n-au infrunzit inca pomii asa cum imi place mie, sa fi simt ca a venit cu adevarat primavara. (Da, sunt ciudat, dar eu nu simt miros de primavara decat atunci cand copacii sunt infrunziti si iarba e verde, sa pot sa zburd. :D)

*Am fost la Constanta sa ii depun tatalui meu niste acte la Inspectoratul Teritorial de Munca. Cunosc drumul ala pe de rost. Cobor la gara, urc in 43 (sau in 40, dar niciodata nu urc in asta), merg mai multe statii, iau curba la liceul Mircea si apoi cobor. Ta-daaa: ITM! De data asta am avut parte de o mica surpriza "minoritara". De obicei n'am nimic cu copiii, dar atunci cand sunt galagiosi si incep sa debiteze tampenii doar pentru ca le place sa vorbeasca, ma cam scot din sarite. Am avut ocazia sa mi se cante "Avion cu motor" intr-o varianta proprie si personala a unei tigancuse care suna cam asa:

Avion cu motor,
Ia-ma si pe mine-n zbor
Ca te cheama polonic!

Asta dupa ce maica-sa ii recitase, foarte sigura pe ea, versiunea ei de poezie. Pentru ca am zbierat la avioane poezioara asta (adica cea originala) de nu stiu cate ori, imi venea sa recurg la un gest de violenta si sa-i explic ca greseste si ca mai e un vers pe care il tot uita, plus ca ultimul era gresit. A! Am uitat sa spun ca a recitat/urlat astea trei versuri de vreo 30 de ori si ca era la vreun metru de mine si nu puteam sa o ignor...

*Am mai observat ceva, in scurta mea incursiune in Constanta. Am observat ca sunt foarte frumoase constantencele mele. In ora aia pe care am petrecut-o acolo, am vazut o multime de fete frumoase si acum nu ma refer la fete "bune", meltence d-alea de-si au locul pe trotuar, seara, in anumite intersectii. Nu. Am vazut gratie, am vazut gusturi bune si am mai vazut - la mai putine, ce-i drept! - si inteligenta la unele dintre ele. Ceea ce a fost putin ciudat, pentru ca gasculitele de obicei nu au nimic in capusor. E incredibila natura feminina!

*In disperare de cauza ca mi s-a sters tot trecutul informational (un mos dobitoc mi-a sters tot hardul), am cautat pe net sa vad daca mai exista o poezie pe care am scris-o in liceu si pe care nu o mai gaseam. Am gasit-o si v-o impartasesc:

AWAY...

Away from you my mind has gone,
No sorrow, no guilt do I feel.
From all the wonders you have done
The greatest was by far the steal,
Unfortunately, of my heart.
Thus, you and I are now apart…

I must confess, I can’t forget
Your gentle touch in pale moonlight,
The world we dreamed, the place we sat,
The sweetest kiss for sweet “good night”.
Along with you, they, too, are gone.
(I really thought you were the one…)

The world is all around me, not within!
I only live because you taught me how:
No hopes can touch me and no sin,
No smile, no beauty and no vow.
No dream can hurt me now, you know,
No childish laugh, no purest soul…

Time heals my wounds, but not my scar –
My only proof you did exist.
But I’ve survived alone, so far,
So go away, my mind’s dark mist!
I’m lonely, but I’m free, at last!
…With these last words I throw away my past.